Cultura tomatelor in gradina casei – Ghid complet

O mancare sanatoasa este cea in care putem sa controlam ce cultivam si ce substante folosim. Ne-am propus sa adunam cele mai practice informatii despre cultura tomatelor in gradina intr-un ghid care sa va fie folos mereu cand aveti nevoie.

Ceea ce mai e de spus, inainte sa intram in detalii, este ca urmatoarele informatii au fost verificate si probate de gradinari, adica nu sunt niste sfaturi din carti. Sa purcedem asadar.

Insamantarea

Inainte de toate trebuie sa stim ca rosiile sau tomatele, cum doriti sa le spuneti, au nevoie de circa o saptamana pentru germinare, apoi de inca 50 – 60 de zile inainte sa scoatem planta la locul definitiv.

O regula nescrisa, dar care ne ajuta sa avem rasaduri puternice, este sa luam pamant pentru rasaduri chiar din locul in care se va dezvolta planta (locul plantarii definitive).

Lumina pentru tomate

Rosia iubeste lumina, de aceea o recolta bogata, si ca numar, dar si din punct de vedere al calitatii, trebuie sa se bazeze pe lumina. In lipsa ei, va creste o lungana verde, cu putine spre fructe, mici si slab-dezvoltate.

Caldura

Intervalul de temperatura in care creste tomata este intre 11 si 30 de grade cu plus. Temperatura ideala pentru dezvoltarea ei este de 22 – 27 grade. De ce? Sub 10 grade planta inceteaza dezvoltarea, devine sensibila si deci usor atacata de boli si daunatori. Peste 29 de grade, din nou, isi inceteaza cresterea.

O alta regula apare aici: nu vom planta niciodata tomata in substrat rece. Vom astepta pana cand temperatura solului a ajuns la minim 8-9 grade Celsius, daca se poate chiar 10 grade, este si mai bine. Verificati temperatura pamantului, eventual cu un termometru.

Putem insa sa ne confruntam cu o problema, mai ales ca temperaturile calde se lasa din ce in ce mai mult asteptate in primavara. Si anume rasadul sa creasca prea mult pana cand nu mai putem amana deloc mutarea, desi solul afara nu s-a incalzit. Iata cum sa procedam in aceasta situatie:

1. scoatem stratul fertil de deasupra viitoarei brazde.
2. in brazda adâncită , cam la 20-25 cm, punem bălegar macerat, resturi vegetale menajere, iarba cosită sau buruieni, din cele care deja au răsărit, cenuşă.
3. acoperim cu pământul dislocat, fertil.
4. acoperim cu o folie inchisa la culoare. Soarele de peste zi isi va face treaba lui de incalzire deasupra, iar „bogatia” de dedesupt, prin descompunere, va produce, la randul ei, caldura (binecunoscutul biogaz).

Umiditatea

Cultura tomatelor in gradina casei va avea succes daca mai tinem cont si de un alt factor: nivelul de umiditate in sol. Tomata se simte excelent intr-un pamant umed, nu ud. Sub nicio forma nu vor pastra terenul cu apa sau mici baltoci.

Dupa transplantare se recomanda sa lasati planta circa o saptamana linistita, adica sa nu o deranjati nici cu hrana, nici cu apa, asta dupa ce la mutare i-ati oferit conditiile necesare.

Cum realizam udarea rosiilor?

O udare corectaar fi la un interval de 9-12 zile, din abundenta. Daca am uda mai des, iar nivelul de umiditate ar fi mai mare, si constant pe parcursul mai multor zile, s-ar favoriza aparitia bolilor micotice (ciuperci).

Pentru a ne face viata mai usoara putem folosi stratul de mulci, ce ne va ajuta sa avem un pamant usor umed, moale, fara a se forma acea crusta de suprafata. Totodata, acest strat ne scuteste si de buruieni. Cel mai bun mulci este cel de conifere.

Udarea se face folosind dor apa calduta, niciodata rece. Se uda, de regula, seara sau dimineata foarte devreme. Totusi, seara ar fi cel mai bine, ca peste noapte, apa sa aiba suficient timp sa ajunga pana la ultimul firicel al radacinii.

Udarea tomatelor o vom face direct la radacina, apa sa curga si sa ude tot substratul, fara insa ca apa sa balteasca. In mod normal, frunzisul plantei nu trebuie udat. Se poate face insa o exceptie de la aceasta regula, vara, cand putem aplica plantelor un „dus” de racorire, cu o apa calie (nu rece!), dimineata devreme.

Nu uitati ca uscarea excesiva a substratului, seceta, poate duce inclusiv la craparea rosiilor – sau la avortarea acestora.

Grafic de udare pentru rosii

In perioada de rasad trebuie udat rar si bine: o data la o saptamana.

Apoi, dupa transplantare, la circa o saptamana, regimul de udare este cam jumatate de galeata la planta, la o saptamana. Nu uitam de mulcire.

Cand planta ajunge in perioada de legare (inflorire, fructificare) vom uda mai rar, adica o data la 9-12 zile.

Cand se coc fructele vom uda si mai rar, la 2 saptamani – 18 zile.

Ingrasaminte pentru tomate: de ce au nevoie rosiile?

De la bun inceput trebuie costientizat faptul ca tomatele au nevoie de trei elemente esentiale: azot – fosfor – potasiu. Pe lângă acestea, mai sunt, fireşte si celelalte, la fel de importante: magneziu, calciu, fier, bor, cupru, zinc, mangan.

Azotul – cand este deficitar frunzele vor ramane mici, de un verde-galbui, cu risc mare de avort. Pe de alta aprte, daca este in exces, azotul la rosii va produce multa verdeata, dar cu rod mic si cu un risc mare de infectii.

Fosforul – ajuta radacinile sa fie viguroase si sa lege rod bogat. Daca lipseste, planta va ramane pitica si, din nou, sensibila la ataculo bolilor si daunatorilor. Una dintre cauzele deficitului de fosfor este temperatura sub 12 grade, când nu mai poate avea loc absorbtia acestui element de către plantă. In acest caz vom folosi ca remediu ridicarea temperaturii solului prin udarea cu apă caldă.

Potasiu – Si el are un rol puternic in imunitatea plantei. Am putea spune ca potasiul in exces nu este daunator plantei, dar totusi trebuie sa pastram niste limite. Ajuta inclusiv la dezvoltarea tomatelor, ca si fruct. In lipsa lui, planta dezvolta ca niste arsuri, iar fructele se coc neuniform.

Magneziu – Fie ca vorbim de cultura tomatelor in gradina casei sau in sistem industrial, magneziul este cel care ajuta planta sa faca rezerve necesare pentru a reziste in perioada mai dificile (temperaturi scazute, lipsa apa etc.).

Calciu si bor – alte doua substante care ajuta la dezvoltarea armonioasa a radacinilor. Si savoarea fructelor este potentata prin intermediul borului.

Cum aplicam borul la tomate? Incepând cu perioada de formare a mugurilor florali, săptămânal vom pulveriza pe circhinaşi şi pe frunze, soluţie 1% de acid boric, adică 10 grame la 10 litri de apă.

Cand se pun ingrasamintele la tomate?

Pe timpul rece (8-10 grade) nu vom hrani niciodata plantele sau daca temperatura a depasit 28 grade Celsius. La aceste temperaturi (prea scazute sau prea cald) tomatele isi incetinesc activitatea, prin urmare si absorbtia de nutrienti va fi puternic diminuata.

Prima hrănire – la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la locul definitiv. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare/plantă.

A doua hrănire – la  8 -10  zile de la prima, sau după ce s-a format  cel de-al doilea  ciorchinaş floral. 1 litru de soluţie hrănitoare / plantă.

A treia hrănire – la 10 zile de la a doua sau când s-a format cel de-al treilea ciorchinaş floral. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare / 1m2. Si:

A patra hrănire – la 12 – 14 zile de la a treia. Cate 10 litri (o găleată) de soluţie hrănitoare / 1 m2.

Repet: nu hrănim după ce am: copilit, cârnit, rupt frunze, cu alte cuvinte, după ce am stresat destul planta.

Va propunem sa cititi aceste retete de fertilizare naturala a rosiilor in gradina.

O alta reteta bio de hranire a tomatelor este cu foi de ceapa si / sau usturoi. Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr) de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). Opărim cu apă clocotită, acoperim. După ce s-a racit – strecurăm. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. Folosim 2l de soluţie la 10l apă „stată”. Ca şi în alte cazuri, este atât o gustare săţioasă cât şi un leac bun.

Folositi plantele sau buruienile cat mai apropiate de locul dvs. de cultura, deoarece acestea sunt cele mai bune dpdv nutritional.

Legarea, polenizarea

Operatia de legare va incepe, practic la cateva zile dupa ce le-am plantat la locul definitiv. Daca rasadul este inalt, trecem imediat si la prinderea sa. Bridele trebuie sa fie dintr-un material moale, care sa nu raneasca planta si sa permita cresterea libera.

Apoi, vom trece la polenizarea manuală a plantelor prin simpla scuturare a ciorchinaşilor, în zilele însorite, pe la orele amiezii, când aerul este bine uscat de căldura soarelui (22 – 24ºC).

Fireşte că nu e obligatoriu pentru cele din câmp, dar este necesar pentru cele aflate în spaţii închise (în lipsa bondarilor), chiar dacă tomata este o cultură autopolenizatoare. Cât de des? Dacă se poate, zilnic, sau, măcar de 2 ori pe săptămână, atâta timp cât sunt în floare.

Copilirea tomatelor

Aceasta operatiune ajuta planta sa isi concentreze energia si nutrientii pe fructe, nu pe dezvoltarea de lastari.

Operaţia în sine este foarte simplă: se îndepărtează lăstarul crescut între frunză şi tulpină, apucând-o la 1 cm de bază, în aşa fel , încât să rămână la locul îndepărtării un ciotuleţ, care nu va mai permite refacerea unuia nou.

Se recomanda sa dezinfectati ranile prin pudrare cu cenusă sau carbune pisat. De asemenea, copilirea e bine sa se faca dimineata, pe racoare, dar dupa ce s-a uscat roua.

Carnitul rosiilor

Mai exista o operatiune pe care trebuie sa o facem in cultura tomatelor in gradina casei, si anume carnitul sau, cum i se mai spune – ciupitul. Inseamna indepărtarea prin rupere a vârfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchinaş, operaţie care se face pentru a grabi coacerea şi obţinerea unor fructe mai mari.

Acest lucru îl vom face astfel: la roşiile timpurii vom lăsa cam 4-5 ciorchinaşi de rod, iar la cele târzii vom lăsa 6-8 ciorchinaşi. Asta ca toate roşiile să aibă timp suficient de coacere.

Despre bolile la tomate va incurajam sa cititi acest articol.