Protectia alunului impotriva bolilor si daunatorilor

Alunul cultivat este mult mai sensibil la atacul bolilor si insectelor decat cel salbatic. Dintre boli, in plantatiile de alun din tara noastra se intalnesc urmatoarele:

Fainarea alunului

Se manifesta ca pete albe-galbui, cu un diametru de 1-3 cm, pe dosul frunzelor. Cand se diferentiaza hifele ciupercii si conidiile, apar numeroase puncte negre. La un atac intens, frunzele bolnave cad.

Putregaiul brun

Produce brunificarea si putrezirea alunelor, mai ales in anii umezi.

Putregaiul umed

Ataca florile femele si fructele. Pe fructe apar pete brune care se intind de la partea bazala spre varful fructului. De cele mai multe ori, fructele se mumifiaza si raman in inlolucru pe pomi.

Antracnoza alunului

Ataca frunzele, florile si fructele. Pe dosul frunzelor, mai ales pe nervura principala, precum si pe coaja alunelor, apar mici pete, alungite, brune sau roscate, cu marginea brun inchis sau purpurie.

Brunificarea amentilor

Are urmatoarele simptome: in cursul lunii decembrie, pe amenti apare o culoare bruna, care cuprinde progresiv amentul intreg sau numai o parte din el.

Amentii atacati nu se mai alungesc, deci nu infloresc. Aceasta ciuperca poate ataca mugurii micsti, mugurii vegetativi si chiar ramurile, care se usuca.

Pe terenurile cu exces de umiditate, slab aerate, radacinile alunului pot fi atacate de mucegai. Pentru a preveni aparitia acestuia, sa nu se infiinteze plantatii de alun pe terenuri insuficient drenate.

Bacterioza alunului

Se intalneste in marcotiere si in culturile de alun. Ataca lastarii, mugurii, frunzele si uneori ramurile de schelet si trunchiul. Mugurii atacati se usuca, iar lastarii se ofilesc si pier inca din faza erbacee, uneori se frang din cauza ulceratiilor. La baza ramurilor anuale apar mici umflaturi ale scoartei, care in final crapa.

Virozele alunului

Se manifesta sub forma de muzaic pe frunze, deformarea si decolorarea cojii alunelor, care ramane mai subtire si pierde din duritate. Alunele atacate sunt de obicei goale, seci.

Principalii daunatori care ataca alunul:

Gargarita alunelor

Este un gandac brun-deschis cu dungi brune mai inchise dispuse transversal. Adultii apar spre sfarsitul lunii martie si in aprilie. Ei se hranesc cu frunze si cu involucrul fructelor.

Cand apar fructele tinere le inteapa din care cauza ele nu se mai dezvolta si cad. Dupa o perioada de hranire de 2-3 saptamani are loc imperecherea si depunerea oulor, in perioada 20 iunie – 10 iulie. O femela depune circa 30 de oua, care unul intr-un fruct. Rana produsa fructului cu ocazia depunerii oului se cicatrizeaza.

Din ou apare larva care patrunde in fruct, unde consuma miezul. La inceputul lunii august, larva perforeaza coaja alunului, iese din ea si cade pe sol, in care intra pana la adancimea de 20-30 cm, unde ierneaza. Ciclul complet de transformare a larvei in adult dureaza 4-5 ani. Gargarita poate distruge circa 30-60 % din fructe.

Plosnita

Atat insecta adulta, cat si larvele ei, inteapa fructele tinere, pe care apare un exudat (o secretie) brun sau negricios, cu miros respingator, sub aspect de punctisoare, dispuse mai ales spre varful alunei. Femelele depun ouale toamna, pe ramurile anuale, de care sunt prinse foarte bine.

Sfredelitorul alunului

Adultul este un gandac negru, lung, de 11-16 mm, cu antenele mai scurte decat corpul. Femela depune cate un ou la 10-15 cm departare de varful lastarului, sub scoarta.Larva care apare din ou este apoda, fara picioare. Ea sapa o galerie lunga, inaintand spre baza lastarului, in care ierneaza.

Primavara apar adultii, care perforeaza scoarta si ies din ramura. Ramurile atacate se frang cu usurinta sau se usuca.

Acarianul (paianjenul) mugurilor de alun

Are un corp alb, lung de circa 0,2 mm. Ouale lui sunt alb-translucide, ovale, de maxim 0,08 mm lungime. Larva este tot alba, cu corpul alungit. Acest daunator ierneaza ca adult in interiorul mugurilor, care sunt deformati sub forma de gale, din cauza intepaturilor.

In luna martie, femelele depun ouale, iar in aprilie-mai are loc migrarea (deplasarea) larvelor tinere, care tind sa ajunga la mugurii din partea terminala a lastarilor. Aceasta migrare dureaza 40-50 zile si incepe in momentul cand lastarii au 2-3 frunze. Acest acarian poate distruge 15-40% din muguri.

Viermele alunelor

Acesta are 1-3 generatii pe an. Adultul este o molie lunga de 1,2 cm. Ataca in stadiul de larva, care are o lungime de pana la 12 mm, culoarea alba si capul chihlimbariu (galbui).

Ea se impupeaza in sol, de unde adultii ies in iunie-iulie. Ei se imperecheaza, iar din ouale depuse de femele apar noi larve. Acesta intra bine in involucru si coaja fructului, in care sapa o galerie pana la miez, pe care il consuma. Poate distruge circa 35% din productia de alune.

Omida alunului

Are doua generatii pe an. Adultii apar la inceputul lunii mai. Femelele depun ouale in nervurile principale ale frunzelor. Larvele iesite din aceste oua au culoarea galbena-verzuie si o lungime de circa 3 cm. Ele traiesc in colonii. Devoreaza limbul frunzei, lasand intacta doar nervura principala. In cateva zile lastarii pot ramane fara frunze.

Combaterea bolilor si daunatorilor alunului

Se face prin stropiri in perioada de repaus si in cursul vegetatiei. Toamna, imediat dupa caderea frunzelor, se aplica o stropiere cu zeama bordeleza 1%, contra bacteriozei, iar in ianuarie-februarie (inainte de inflorit) se face un alt tratament cu zeama sulfocalcica 10% sau cu polisulfura de bariu 5%, contra fainarii, oualor de afide, acarienilor si paduchilor testosi.

In cursul vegetatiei se mai aplica 4-6 stropiri contra insectelor cu substante precum Carbaryl 0,2%, Sintox 25 in concentratie de 0,2%, Aflix 0,15%, Fernos 0,05%.

Pentru combaterea fainarii, in cursul vegetatiei, se pot folosi zeama sulfocalcica 2%, Topsin 70 – 0,07%. Contra paianjenilor se mai pot utiliza: Endosulfan 0,2-0,3%, Plictran 0,015%, Fosfotox R 35 0,1% s.a.