Zeama sulfocalcica, numita si polisulfura de calciu, este un insecticid care se utiliza, mai ales in trecut, in pomicultura si la vita de vie. Si astazi se mai utilizeaza aceasta substanta, pe care o regasim si in comert, fiind omologata si pentru agricultura ecologica.
Sa vedem insa cum se prepara in trecut aceasta substanta de catre pomicultori si cum era ea utilizata.
Zeama sulfocalcica: preparare
Aceasta se prepara din sulf pulbere si var nestins. Prepararea ei: intr-un ceaun smaltuit, cu o capacitate de 15 litri, se pun 2,8 kg sulf si 1,5 kg var nestins, sfaramat in bucati cat nuca.
Se amesteca sulful cu varul si se toarna 3 litri de apa fierbinte. In timp ce varul se stinge, amestecul respectiv se framanta bine cu o lopatica de lemn, pana se transforma intr-o pasta. Se toarna 7-8 litri de apa fierbinte dupa care totul se pune la fiert, pe un foc iute, insemnandu-se nivelul initial al lichidului printr-un semn pe lopatica.
Fierberea se face timp de 45 minute. In timpul fierberii se amesteca cu lopatica de lemn, iar lichidul se mentine la nivelul initial, adaugandu-se in permanenta apa fierbinte in locul celei evaporate. La sfarsit, ceaunul se ia de pe foc, iar dupa racire, solutia se strecoara printr-o panza.
Aceasta este zeama sulfocalcica, concentrata. Pentru a fi folosita la stropiri, ea se subtiaza cu apa. Pentru stropirile de iarna proportia este de 1:5, adica o parte zeama sulfocalcica si 5 parti apa.
Pentru stropirile de primavara, proportia este de 1:10, iar la cele de vara 1:50.
Aceasta substanta este eficienta impotriva urmatoarelor boli: fainarea marului, patarea cafenie a frunzelor si fructelor, rapanul ramurilor de mar si par, monilioza fructelor, fainarea vitei de vie, putregaiul cenusiu. Este eficienta de asemenea si contra plosnitei la grau.
Citeste si: Cum scap de omizi? Descopera tratamente naturale si eficiente
