Plantarea alunului: sfaturi esentiale pentru prinderea radacinilor

Plantarea alunului se realizeaza pe terenuri cu fertilitate naturala buna sau mijlocie, cu panta pana la 15 – 20%, pretabile la mecanizare, iar in zone secetoase, si la irigare.

Versantii sa fie cat mai uniformi si cu expozitie favorabila. Se vor evita terenurile cu stratul de sol fertil prea subtire (sub 60 – 80 cm).

Este contraindicata plantarea alunului pe terenuri de pe care au fost defrisate, in anul respectiv sau precedent, specii de pomi, arbori sau arbusti care drajoneaza (porumbar, salcam, zmeur), deoarece din radacinile acestora ramase pot aparea lastari care se distrug greu.

Dupa o perioada de minim 2 ani, in care s-au distrus toti drajonii, terenul respectiv poate fi plantat cu alun. Alunul reuseste foarte bine pe terenuri ocupate anterior de castanul comestibil.

Pregatirea terenului in vedera plantarii

La alun nu se manifesta fenomentul de „oboseala a solului”. In stare spontana, alunul se regenereaza prin lastari aparuti din buturuga, ca arborii. Plantele de alun regenerate natural cresc si fructifica bine in continuare, formand asa numitele alunisuri. Ca atare, alunul se poate replanta dupa el insusi.

Daca terenul are denivelari accentuate (crovuri), el trebuie nivelat, dupa o prealabila decopertare. Dupa ce se termina nivelarea, se face o scarificare, iar in final pamantul rezultat prin decopertare se readuce pe locurile initiale, depunandu-se in strat cat mai uniform, gros de 20 – 25 cm. Prin acest procedeu, denumit acopertare, se realizeaza uniformitatea stratului arabil, conditie esentiala pentru cresterea uniforma a tuturor pomilor din plantatie. Nici o portiune de teren nu trebuie sa ramana fara sol fertil.

Drenajul natural al solului este decisiv pentru reusita plantatiei de alun, deoarece cand solul are exces de umiditate pe perioade mai lungi, radacinile alunului putrezesc.

Plantarea alunului: interventii asupra solului (ameliorare)

Dupa nivelare, se administreaza 40 – 60 tone gunoi de grajd bine putrezit, 200 kg sulfat de potasiu si 600 kg superfosfat la hectar. Aceste ingrasaminte se incorporeaza in sol o data cu desfundarea, care se face la o adancime de 45 – 60 cm, cu cel putin doua luni inainte de plantarea de toamna, ca solul sa aiba timp suficient pentru a se aseza.

Pentru plantarea de primavara, desfundatul se face din toamna. Pe terenuri neuniforme, cu panta de 14-25%, in loc de desfundare se face o scarificare, la adancimea de 60 – 80 cm, in sens dublu, astfel incat solul sa fie mobilizat cat mai uniform. Dupa scarificare, efectuata cu 2-3 luni inainte de plantare, se face o aratura la 28 – 30 cm adancime, care se discuieste.

Daca solul este prea acid, pH sub 6, se face amendarea cu piatra de var maruntita (5 – 7 tone la hectar) sau cu praf de var, iar cand prezinta carenta in magneziu se administreaza dolomita 2 tone la hectar, inainte de desfundare. In cazul in care solul este infestat cu viermi de carabus, se aplica o prafuire cu Heclotox 3, in cantitate de 50 – 75 kg la hectar, o data cu desfundarea.

Inainte de plantare, terenul se niveleaza cat mai bine si apoi se picheteaza la 4 m intre randuri si 2,5 m pe rand (1.000 plante la hectar), cand alunul se conduce aplatizat si la 5 m intre randuri si 3 m pe rand (660 de plante la hectar), cand coroana alunului se formeaza ca vas aplatizat.

In plantarea alunului este bine sa tinem cont ca forma de tufa nu este indicata pentru plantatii intensive deoarece imprima plantei o crestere mai viguroasa, comparativ cu monotulpina, iar lastarii care apar din zona coletului se suprima greu.

Pe teren desfundat, alunul se planteaza in gropi cu diametrul de 30 cm, sapate mecanizat. Pentru a nu se mai reface pichetajul, gropile se sapa alaturi de picheti, toate pe aceeasi parte (aliniate). Pamantul scos manual din gropi, va fi pus sub forma de musuroi tot numai intr-o parte, pentru a se putea verifica, prin vizare, alinierea pe rand.

Gruparea soiurilor de alun in parcele

Pentru a asigura polenizarea incrucisata, intr-o parcela se planteaza 3-4 soiuri de alun, din care un soi de baza si 2-3 polenizatoare. Cand productia de alune se valorifica la export, soiul de baza trebuie sa detina 90% din totalul productiei. In acest caz, recoltarea alunelor se face in amestec, deoarece standardul international admite 10% impuritati.

Cand productia de alune e destinata consumului intern, ponderea soiului de baza se reduce la 80%. Distanta de la soiul de baza pana la soiurile polenizatoare va fi de maximum 20 m. Soiul de baza se planteaza in benzi alternative de cate 4-5 randuri separate printr-un pantat cu cele 2-3 soiuri polenizatoare.

Intocmirea cat mai exacta a schemei de plantare are un rol important in asigurarea polenizarii si in obtinerea rezultatelor economice.

Cand benzile sunt formate din cate 4 randuri din soiul de baza si 1 rand cu soiuri polenizatoare, soiul de baza detine 80% din totalul plantelor.

 In plantarea alunului putem decide sa cultivam mai multe soiuri de baza (principale), insa numai unul intr-o parcela (impreuna cu polenizatorii lui), recoltarea facandu-se pe loturi. In calitate de soiuri polenizatoare pot fi folosite si cele de baza.

Epocile de plantare

Intrucat alunul porneste repede in vegetatie, primavara, cele mai bune rezultate se obtin la plantarea de toamna, incheiata inainte de instalarea ingheturilor persistente.

Cand, din cauza timpului nefavorabil, plantarea nu poate fi facuta toamna, ea se face in primavara urmatoare, insa cat mai tmpuriu, imediat ce solul poate fi lucrat.

Alunii plantati primavara pormesc in crestere mai tarziu decat cei saditi in toamna precedenta. Pentru a asigura prinderea lor in proportie de 98 – 100% se aplica udatul, cand primavara este secetoasa. La alunii plantati toamna, solul din jurul radacinilor acumuleaza o cantitate suficienta de apa (de la topirea zapezii sau ploi), care permite plantelor sa reziste mai bine la seceta din primavara.

Pregatirea alunilor pentru plantare

Pentru infiintarea unei plantatii intensive de alun se folosesc marcote bine inradacinate (fortificate un an in pepiniera). Deoarece radacinile alunului pierd repede turgenscenta (seva) tesuturilor in contact direct cu aerul, plantarea trebuie facuta in timp cat mai scurt (1-3 zile) de la scoaterea marcotelor din pepiniera.

Radacinile nu trebuie expuse direct la soare sau la aer mai mult de 15-20 de minute, chiar cand sunt bine mocirlite, deoarece se usuca mocirla pe radacini, iar prinderea devine mai anevoioasa.

Cand plantarea dureaza mai multe zile, alunii se stratifica provizoriu, in santuri, intr-un loc umbrit. In timpul scoaterii din pepiniera, ambalarii si transportului, plantele trebuie manipulate cu atentie pentru a preveni ruperea mugurilor.

Deoarece radacinile alunului prezinta micoriza, pentru ca aceasta sa nu fie distrusa, nu se scutura tot pamantul de pe radacini, eventual acest pamant se strange, urmand ca o cantitate mica din el sa se introduca in groapa de plantare, altfel plantele se vor prinde mai greu.

Inainte de plantare, marcotele se fasoneaza. Fasonarea consta in reimprospatarea ranilor din capetele radacinilor, fara a scurta mult din lungimea radacinilor. La locul sectionarii, lemnul radacinii trebuie sa aiba culoarea alba. Daca culoarea este cafenie, radacina respectiva este uscata total si partial, urmand a fi scurtata, pana se ajunge la lemnul alb.

Daca spre baza radacinilor exista drajoni in faza incipienta de crestere, acestia se distrug, deoarece suprimarea lor ulterioara, dupa plantarea, este dificila.

Marcotele fasonate se grupeaza dupa vigoare, urmand ca pe un rand sa se planteze numai marcote de aceeasi vigoare, pentru a asigura uniformitatea plantelor pe randul respectiv.

Daca planta are mai multe tulpini, nu se lasa decat una, cea situata mai central, mai viguroasa si mai drept, care se scurteaza la o lungime de circa 60 cm.

Apoi, este necesar mocirlitul in plantarea alunului. Acest lucru inseamna introducerea partii inradacinate a marcotei intr-o mocirla preparata din pamant, balega proaspata de bovine si apa, amestecate cat mai bine, pentru a obtine o pasta de consistenta smantanii, care sa se fixeze bine pe radacini. Mocirlirea se face doar pe partea marcotei care se introduce in sol.

Cum se face exact plantarea alunului

Aceasta lucrare se face ca si la celelalte specii pomicole, insa e important sa tinem cont de cate aspecte.

Adancimea de plantare va fi cea pe care a avut-o marcota in pepiniera; desi se inmulteste vegetativ, alunul nu suporta plantarea prea adanca.

Mugurii de pe tulpina (varga), care sunt asezati pe doua randuri, sa fie orientati pe directia randului, pentru ca in acest caz, aplatizarea coroanelor se realizeaza natural. Daca nu se tine seama de acest aspect, la unele plante sarpantele vor creste perpendicular sau oblic pe directia randului, necesitand palisarea lor, pentru a nu crea dificultati la mecanizare.

Radacinile sa fie repartizate cat ma uniform in groapa, iar in jurul lor sa se introduca pamant cat mai bine maruntit si reavan, eventual amestecat cu 1-3 kg de mranita. Dupa acoperirea radacinilor cu pamant, acesta se calca bine.

Daca plantarea se face intro perioada secetoasa, se uda fiecare planta cu 5-10 litri de apa. In cazul in care seceta persista, udarea se repeta dupa 5-7 zile.

La alunii plantati toamna, baza tulpinii se musuroieste pe o inaltime de 15-20 cm. Musuroiul apara radacinile contra inghetului. Primavara, de timpuriu, pamantul din musuroi se niveleaza.