Intr-o plantatie de alun tanara, pana la varsta de 4-5 ani, pe intervalele dintre randuri se pot cultiva, cu rezultate bune, capsuni, fasole, oloaga, mazare, plante prasitoare cu talie redusa (ceapa, usturoi, ridichi, cartofi).
Este necesar sa se aplice o rotatie a acestor plante in asolament, iar fertilizarea sa se faca diferentiat, pentru a satisface nevoile de hrana atat ale alunului, cat si pe acelea ale plantelor cultivate intercalat.
De ambele parti ale randului cu aluni se lasa cate o fasie de teren lata de 1 m, care se intretine ca ogor negru, adica lucrata, dar necultivata cu alte plante, in afara de alun. Se pot cultiva toate intervalele dintre randurile de pomi sau numa jumatate din ele, alternativ.
Plantatie de alun, culturile intercalate
Culturile intercalate agroalimentare dau rezultate bune atat pe terenuri plane cat si pe versanti. Daca sunt bine intretinute, ele nu prejudiciaza cresterea alunului, ci dimpotriva, o favorizeaza. Sub raport ecologic, solul cultivat (acoperit cu plante) este superior celui intretinut ca ogor negru. Pe terenurile in panta, culturile intercalate impiedica procesele de eroziune a solului.
In plus, aceste culturi imbogatesc solul in materie organica, prin descompunerea radacinilor, a frunzelor cazute.
Intretinerea solului in plantatiile de alun pe rod
In plantatiile de alun pe rod, datorita cantitatii insuficiente de lumina care ajunge la nivelul solului, plantele agroalimentare intercalate dau productii prea mici, neeconomice.
In plus, daca terenul din plantatia de alun este cultivat cu diverse plante care au perioada mai lunga de vegetatie sau cu capsuni, alunele cazute in aceste culturi se culeg greu si nu in totalitate, pierderile de recolta putand ajunge la 30-50% in iarba necosita. Ca atare, inainte de inceperea recoltarii alunelor, terenul din plantatie trebuie sa fie coplet curatat de buruieni si cat mai bine nivelat. Daca solul este inierbat, iarba va fi cosita foarte scurt.
La alunul pe rod cultivat pe terenurile in panta si in zone suficient de umede, rezultatele cele mai bune se obtin cu urmatoarele sisteme de intretinere a solului: 1. Ogorul cu ingrasaminte verzi si 2. Inierbarea intervalelor dintre randurile de alun, cu lucrarea solului pe rand.
In plantatiile de alun pot fi practicate numai culturile acoperitoare de iarna, care se seamana la sfarsitul luni septembrie si se introduc in sol in primavara urmatoare, in aprilie.
Incorporarea in sol se face culcand plantele cu tavalugul si apoi trecand peste ele de 2-3 ori cu grapa cu discuri, pana ce intreaga cantitate de masa este introdusa in sol. In restul perioadei de vegetatie, solul se intretine ca ogor negru.
Pentru culturile acoperitoare de iarna se folosesc: borceagul de toamna (secara sau orz de toamna in amestec cu mazariche de toamna), mustarul si rapita. Mazarichea (150 kg la ha) si secara (160-200 kg la ha) pot fi semanate si singure (in cultura pura), intrucat creste repede primavara, putand concura alunii, secara trebuie incorporata in sol cand atinge inaltimea de 50-60 cm.
Mustarul si rapita au nevoie neaparat de ingrasaminte azotate usor solubile. Culturile acoperitoare de iarna apara solul de eroziune, in perioada de repaus a pomilor si contribuie la retinerea zapezii in plantatie. Ele produc o masa verde de 20-30 tone la hectar, din descompunerea careia rezulta 70-80 kg azot la hectar, plus fosfor, potasiu si alte elemente.
Ingrasamintele verzi trebuie semanate doar pe mijlocul intervalelor, incepand de la 1 m de randurile de pomi. Pe rand o fasie de 2 m se intretine ca ogor negru lucrat sau erbicidat.
Inierbarea intervalelor dintre randuri – cum se face
Se face cu trifoi sau ghizdei. Se recomanda ca inierbarea sa se faca numai cu o singura specie de planta (leguminoasa sau graminee), pentru a nu rezulta un covor prea dens, care ar ingreuna recoltarea alunelor.
Acest sistem de intretinere este indicat pe terenuri in panta, in zone cu peste 700 mm precipitatii anual. Pentru a usura culesul fructelor, se alterneaza un interval intelenit cu 1-2 intervale intretinute ca ogor negru. Benzile inierbate vor avea o latime de 2 m, marginile lor fiind la distanta egala cu randurile de pomi.
Pe linia randului, o fasie lata de 2 m se intretine ca ogor negru lucrat sau erbicidat. Iarba se coseste cand atinge o inaltime de circa 20 cm, de 4-5 ori pe an, se se foloseste pentru hrana animalelor, dar numai dupa 2-3 saptamani de la efectuarea ultimei stropiri .
Avantajele alternarii unor intervale inierbate cu altele lucrate
Plantatia de alun are urmatoarele avantaje daca se foloseste un asemenea sistem: iarba consuma din excesul de umiditate, in lunile de primavara, previne eroziunea solului, sporeste continutul de materie organica in sol. Fasiile lucrate de pe randurile de pomi asigura patrunderea mai usoara a apei si a aerului la nivelul radicular.
Lucrarile necesare pentru intretinerea ogorului negru
Pe terenurile cu panta usoara si in zone cu mai putin de 700 mm precipiratii anial, cele mai bune rezultate se obtin cand solul din plantatia de alun se intretine sub forma de ogor negru.
Sistemul de ogor negru cuprinde urmatoarele lucrari: efectuarea unei araturi de toamna, adanca, de 12-15 cm, la inceputul caderii frunzelor, care se lasa negrapata, pentru a retine mai bine zapada si a impiedica spulberarea ei de catre vant.
In cursul perioadei de vegetatie din anul urmator, solul se mentine afanat si curat de buruieni, prin 3-4 lucrari cu grapa cu discuri. Fasia de-a lungul randului de pomi se poate intretine manual cu sapa sau prin aplicarea de erbicide.
Citeste si: Plantarea alunului: sfaturi esentiale pentru prinderea radacinilor
Plantatie de alun: fertilizarea
La alun, ca si la celelalte specii pomicole, cele mai bune rezultate le da fertilizarea organo-minerala, cu gunoi de grajd 30-40 tone la hectar, o data la 3-4 ani.
In locul de gunoi de grajd se pot utiliza si ingrasaminte verzi, indeosebi pe terenurile in panta, unde transportul gunoiului este costisitor.
Gunoiul de grajd la alun se administreaza toamna, sub aratura. El nu trebuie sa contina reziduuri toxice. Daca s-a facut fertilizarea inainte de plantare, ingrasamintele chimice se aplica incepand cu anul al doilea.
In primi 3 ani de fertilizare, ingrasamintele se aplica pe o fasie lata de 1-2 m, de fiecare parte a randului. Incepand cu anul V, ingrasamintele se administreaza pe toata suprafata plantatiei, deoarece radacinile alunului ocupa tot spatiul dintre pomii vecini.
Intr-o plantatie de alun in varsta de 3-4 ani se va aplica: 60-80 kg de azot substanta activa, 30-40 kg fosfor si 50-60 kg potasiu la hectar.
Irigarea plantatiei de alun
Alunul necesita irigare in zone cu mai putin de 700 mm precipitatii anul. In plantatia de alun pe rod sunt necesare pana la 3-4 udari pe an cu cate 500 – 600 mm apa la hectar. Alunul necesita cele mai mari cantitati de apa in perioada 20 iunie – sfarsit iulie, cand se dezvolta si se intareste miezul fructelor.
Irigarea se poate face pe brazde si prin aspersiune. Se folosesc aspersoare cu tija inalta si cu jet fin de pulverizare. Din cauza ca alunul are frunze mari si dese nu se pot utiliza aspersoarele cu tija scurta.
Irigarea asigura un spor de productie de circa 20%. Daca apa din sol e insuficienta, miezul nu realizeaza marimea optima. In zone secetoase, precum Dobrogea, irigarea este necesara in perioada mai-august cand se aplica pana la 5-6 udari.
La 1-2 zile dupa fiecare udare se afaneaza solul cu grapa cu discuri, pentru a preveni formarea crustei si pierderea apei din sol prin evaporare.
Sursa informatiilor: „Cultura alunului”, de Mihaiescu Grigore.
