La maturitate, coaja alunei se brunifica, incepand de la baza, apoi aluna se desprinde de involucru, cazand fara acesta (la soiurile Barcelona, Merveille de Bollwiller, Rotunde de Roma, Valcea 22, Cozia etc.). Alunele pot fi recoltate in verde (cu involucru) sau in uscat (fara involucru).
Recoltarea alunelor in verde
Aceasta recoltare se face manual. Ea este indicata la alunii tineri, cu coroane putin voluminoase si productii mici, precum si la alunii condusi in gard fructifer, care, de regula, nu necesita folosirea scarilor. Un muncitor recolteaza in 8 ore 60-80 kg de alune cu involucru.
Fructele recoltate nu trebuie sa stea in soare, deoarece involucrul se ofileste si se separa mai greu de aluna. Desfacerea involucrelor de pe alune trebuie facuta in timp cat mai scurt dupa recoltare.
Recoltarea in uscat
Se poate face manual sau mecanizat, dupa ce fructele incep sa se desprinda in masa de involucru si sa cada. Alunele de pe aceeasi planta se coc esalonat si de aceea trebuie recoltate in 2-3 reprize.
Cand bate vantul, alunele ajunse la coacere, cad in masa. Ele pot fi scuturate usor prin muscarea manuala a ramurilor. Pentru a usura stransul fructelor cazute, se intind folii sau plase de plastic sub coroanele alunilor.
Dupa aceasta metoda, un muncitor poate recolta in 8 ore circa 40-60 kg fructe. Recoltarea mecanizata poate fi efectuata cu doua tipuri de masini: masini care lucreaza prin aspirare sau masini care matura si aduna alunele cu ajutorul unui pickup rotativ.
Masina de recoltat prin aspirare este prevazuta cu 2-4 furtune de aspiratie cu o lungime de 3-4 metri si cu diametrul de 15 cm, precum si cu un tub mai gros prin care sunt eliminate frunzele si ramurelele aspirate. Functionarea masinii se bazeaza pe vidul produs in furtunele de aspiratie de catre o turbina actionata de la priza de putere.
Sacii umpluti se leaga si se depoziteaza din loc in loc, fiind transportati ulterior cu remorca.
Desi alunele cazute natural pot ramane pe sol 2-3 saptamani, fara deprecieri calitative, strangerea lor trebuie facuta ritmic si tinuta permanent sub control, pentru a preveni murdarirea alunelor cu pamant in timpul ploilor.
Alunele cazute cu involucru se separa de acesta si se intind la soare 4-6 zile, in strat gros de 10-12 cm, apoi se introduc in incaperi bine aerisite, in strat gros de 20-25 cm, unde se lopateaza zilnic, timp de doua saptamani, pentru a preveni mucegairea lor.
Uscarea alunelor mai poate fi realizata in uscatorii speciale, cu ajutorul aerului cald provenit de la un ventilator. Prin uscare, alunele pierd din circa 25% din greutatea initiala. Miezul alunelor bine uscate are numai 5-6 % apa. Alunele uscate excesiv pierd mult din greutate si din calitate. Daca alunele se recolteaza prematur (adica inainte de a se separa usor de involucru), miezul lor se zbarceste, devine mai tare si pierde din calitatile gustative.
Pastrarea si valorificarea alunelor
Alunele in coaja, cu o umiditate de 5-6 %, pot fi pastrate un an de zile, la temperatura obisnuita. Pastrarea in camere frigorifice, la 2-4 grade Celsius si 65% umiditate, prelungeste durata pastrarii pana la 2-3 ani.
Alunele se valorifica in coaja sau decorticate. Cele decorticate, valorificate ca miez proaspat si prajit, pastra, faina, detin circa 90% din cantitatea totala a alunelor comercializate.
Cand sunt destinate exportului, alunele trebuie calibrate mecanic, dupa diametrul fructului, in 4 grupe: mici, sub 13 mm, medii (13-16 mm), mari (16-18 mm), foarte mari (peste 18 mm). Alunele decorticate se calibreaza si ele tot in 4 grupe.
Imediat dupa decojire, miezul de alune este trecut la temperaturi ridicate, pentru a nu suferi procese de degradare in timpul pastrarii. Astfel, in Italia, miezul de alune se tine timp de 45 minute la o temperatura de 90-100 grade Celsius, in Turcia 15 minute la 120 grade Celsius. Miezul de alune cu un continut de 4-5 % apa poate fi pastrat pana la 2 ani, la o temperatura de – 3 grade Celsius pana la 2 grade Celsius si la o umiditate de 65%. La o temperatura de 10-12 grade Celsius miezul alunelor poate fi pastrat doar cateva luni.
Pentru industria de ciocolata se prefera soiurile cu miez sferic, mic, care se taie usor si nu prezinta fibre greu detasabile. Cele mai solicitate pentru industrializare sunt soiurile Mari de Piemont, Rotunde de Roma, Negret, Grossal etc. (Informatii culese din cartea „Cultura alunului”, de Mihaiescu Grigore).
Daca apreciati acest articol, va invitam sa urmariti pagina noastra de Facebook:
Va invitam sa urmariti CultivaProfitabil si pe Google News.
