Eliminarea si distrugerea drajonilor la alun

Alunul formeaza in fiecare an lastari din zona coletului, uneori si din radacina (drajoni), pe o raza de pana la 50 – 60 cm de trunchi. Drajonarea constituie o insusire genetica a acestei specii.

Capacitatea de drajonare difera in functie de varsta plantelor, soi si alti factori.

La unele soiuri, precum Grossal, o planta in varsta de 6 ani formeaza pana la 50 de drajoni, care pot atinge, inca din primul an, o lungime de 1-1,5 m, uneori chiar de 2 metri. Ritmul de crestere al drajonilor este mult mai mare decat al lastarilor din coroana, datorita faptului ca sunt avantajati la primirea hranei, fiind plasati direct pe radacini.

Data fiind tendinta alunului de a se regenera pe cale naturala, drajonii apar in tot cursul vietii plantei. Daca sunt insa suprimati la timp si corect in fiecare an, potentialul lor de refacere scade treptat, pana aproape de disparitie la unele soiuri.

La alunul spontan, drajonarea este o insusire utila, deoarece permite regenerarea naturala a alunisilor si previne eroziunea solului pe terenurile in panta.

Drajonii formeaza un al doilea etaj de frunzis, sub cel din coroana, care impiedica ploile torentiale sa loveasca direct solul. La alun, frunzele au limbul foarte mare si un mod de dispunere pe lastari care contribuie la dirijarea apei spre periferia tufei, reducand totodata considerabil viteza de cadere a stropilor de ploaie. Datorita acestui fapt, in alunisuri eroziunea solului este practic absenta.

La alunul cultivat, drajonii – hranindu-se la inceput pe seama plantei-mama, pe care apoi o indesesc si o umbresc – aduc prejudicii importante proceselor de crestere si fructificare la nivelul coroanei. La alunii tineri se inregistreaza cazuri cand unii drajoni, crescand puternic prin mijlocul tufei sau coroanei, depasesc inaltimea plantei.

Cum eliminam efectiv drajonii

Drajonii trebuie eliminati cand sunt in stare erbacee (fragezi), avand o lungime de 10-15 cm si frunze roscate. In aceasta faza, drajonii se smulg usor cu mana.

De regula, dupa prima suprimare a drajonilor (mai-iunie), in cursul aceleiasi perioade de vegetatie apare o noua serie de drajoni, numerosi la unele soiuri precum Mari de Piemont, care trebuie suprimati din nou.

In mod normal, intr-o perioada de vegetatie drajonii se suprima de doua ori. Toamna, dupa caderea frunzelor sau primavara, drajonii lignificati trebuie suprimati prin scoaterea „la inel”, efectuata la nivelul radacinilor din care au crescut.

In acest scop, cu coltul sapei se indeparteaza cu atentie pamantul din jurul drajonului, pana se ajunge la radacina pe care se afla, apoi drajonul se taie in ras (la inel), fara a lasa cep. Daca raman cepi, chiar de cativa milimetri lungime, din ei cresc noi lastari (drajoni), in numar si mai mare. De aceea trebuie acordata o atentie deosebita controlului de calitate la aceasta lucrare, inca de la prima ei efectuare. Dupa suprimarea tuturor drajonilor de la o planta se trage pamant peste radacinile descoperite, fara a forma musuroi.

Eliminarea drajonilor cu erbicide

Drajonii pot fi distrusi si cu erbicide. Incepand cu anul doi se poate folosi Gramoxone 60 g substanta activa la 100 litri de apa, aplicat prin stropire cand drajonii au o inaltime de 15-30 cm.

In general, eficienta erbicidelor este legata direct de temperatura. Frunzele drajonilor trebuie acoperite complet cu solutie, pulverizata la slaba presiune, pentru ca erbicidul sa nu ajunga pe frunzele din coroana alunului, pe care le poate arde.

Destul de frecvent, suprimarea la momentul oportun a drajonilor este neglijata, ei formand o tufa in jurul trunchiului, care prejudiciaza estetica plantatiei si contribuie la scaderea productiei de fructe. Totodata, drajonii desi si prea vigurosi necesita mai multa forta de munca pentru suprimarea lor.