Cresterea iepurilor este o indeletnicire veche si frumoasa, care dateaza inca din anchitate. Daca la inceput acestia erau crescuti doar pentru agrement, ulterior au devenit si o sursa de valorificare pentru carne sau lana.
Valorificarea lor si detalii despre evolutie
Carnea de iepure de casa este bogata in proteine si substanta uscata, dar saraca in grasimi. Datorita sarurilor minerale si a viteminelor pe care carnea de iepure le are, aceasta se recomanda in hrana copiilor, precum si a varstnicilor, cat si a celor care sufera de probleme cardiovasculare.
Fireste, putem mentiona ca la sacrificarea iepurilor se obtin produse secundare precum blanite sau pielarie. Parul iepurilor se foloseste la confectionarea palariilor de fetru. Chiar si „gunoiul” de iepure este un foarte bun ingrasamant pentru culturile vegetale.
Puii de iepure au un ritm de dezvoltare foarte intens, putand fi valorificati pentru carne la varsta de 2,5 – 3 luni. O iepuroaica produce 60-70 kg/ carne pe an si o serie de produse secundare.
Rasele de iepuri se pot incadra in doua tipuri principale precum: iepurele de vizuina (au o lungime corporala de circa 38-55 cm si o greutate de 1,3 – 2,5 kg.
Rutul are loc in perioada februarie-septembrie cand produc 3-4 generatii de pui), iepurele de camp (este mai masiv, ajungand sa cantareasca si 4 kg. Imperecherea incepe de obicei in februarie, dar daca vremea este calda incepe in ianuarie. Dupa o gestatie de 40 zile iepuroaicele fata 1-4 pui. Intr-un sezon pot avea loc 3-4 fatari).
Iepurele a fost domesticit in urma cu 3.000 de ani in Spania. Dupa cucerirea ei de catre romani, iepurii domestici s-au raspandit in toata Europa. Odata domesticit, iepurele a fost crescut in conditii noi, fapt ce a contribuit la aparitia unor mutante, cu insusiri utile omului. Prin selectie, crestere rationala si productie dirijata, omul a creat numeroase rase.
Cresterea iepurilor: sisteme de intretinere
Diferentierea sistemelor de intretinere a iepurilor de casa se poate realiza pe baza densitatii animalelor pe unitatea de suprafata, ritmului de reproductie, tipului de adapost si de utilaj folosit.
Cresterea iepurilor de casa
In acest sistem de crestere, furajarea se face cu resurse vegetale din flora spontana. Se cresc in adaposturi simple (soproane, grajduri).
Cresterea in garene fortate permite o intensificare a productiei. Garenele sunt de fapt rezervatii limitate prin santuri cu apa sau garduri, inalte de 1,5 m, care impiedica evadarea iepurilor. Iarna se asigura stocuri de fan, paie, coceni etc.
Cresterea in tarcuri (voliere), consta in intretinerea unei femele si a puilor ei sau a puilor intarcati de la o femela intr-un tarc cu suprafata de 50-60 metri patrati, limitat de garduri. Din tarc, iepurii au acces in cuiburi de lemn sau sub soproane compartimentate corespunzator fiecarui tarc.
Suplimentar, fata de iarba pascuta din tarc, iepurilor li se administreaza, in functie de sezon, masa verde, fan, paie, coceni, suculente si concentrate. Adaparea se face in vase simple umplute manual sau in adapatori semiautomate.
Monta este dirijata, prin ducerea femelei in tarcul masculului.
Cresterea la sol a iepurilor (cresterea iepurilor in harem) se realizeaza in grajduri sau soproane cu pardoseala din pamant, compartimentate. In fiecare compartiment se cazeaza, in sistem harem, 6-10 iepuroaice si un iepuroi.
Pentru fiecare iepuroaica si puii ei se repartizeaza circa 20 metri patrati. Iepuroaicele gestante sapa cuiburi subterane in care fata si isi cresc puii. Dupa iesirea din cuib, puii se obisnuiesc cu hrana administrata adultilor, respectiv masa verde, fan, suculente si concentrate.
Sistemul de crestere al iepurilor in regim semiintensiv
Acest sistem de intretinere, folosit pe scara larga in crescatoriile mici, de tip familial, consta in cresterea iepurilor in custi individuale sau grupate in baterii, dispuse pe unul sau mai multe niveluri.
Custile pot fi amplasate direct sub cerul liber, sub copertine simple, in soproane sau in alte adaposturi existente in perimetrul gospodariei.
Cele mai frecvente rase de iepuri pe care le regasim la noi sunt: Alb neozeelandez, Alb termond, Roscat neozeelandez, Alb danez, Chinchila, de Angora
Ce aspecte trebuie sa urmariti la o cusca de iepuri:
- sa protejeze iepurii impotriva intemperiilor;
- sa nu permita accesul altor animale;
- sa asigure in loc confortabil de odihna;
- sa nu se imbibe de urina, sa poate fi usor dezinfectate
Iata dimensiunile optime pentru realizarea custilor de iepuri, in functie de dimensiunea exemplarelor. Pentru rasele mari: 100 cm L x 60 cm A x 60 cm IPentru rasele mijlocii si Angora: 80 cm L x 60 cm A x 60 cm I Pentru rasele mici: 60 cm L x 60 cm A x 50 cm I.
La construirea custilor pentru iepuri trebuie sa se aiba in vedere ca adancimea acestora sa nu depaseasca 60 cm, in caz contrar crescatorul intampina dificultati in curatarea custii si prinderea iepurelui.
Pardoseala custii este bine sa fie realizata din lemn de esenta moale, pentru a fi calduroasa. Astfel, se permite iepurelui sa se sprijine cu toata talpa pe ea, fapt ce previne afectiunile podale.
Hranitoarele pentru iepuri – acestea pot fi simple (reprezentat de un vas de portelan asezat pardoseala custii sau de un vas metalic) sau semiautomat (format dintr-un rezervor, care se umple cu nutret concentrat sau granulat).
Adapatorile folosite pentru cresterea iepurilor pot fi simple, confectionate din tabla, ceramica sau sticla, ele trebuind sa fie grele pentru a nu fi varsate. Cele semiautomate constau dintr-o sticla cu apa, fixata cu gura in jos, pe peretele din fata al custii. Gura sticlei se dispune la circa 2 cm de fundul unui vas din care bea iepurele apa.
Cuibul de fatare are aspectul unei ladite amplasata in cusca sau pe un perete al ei. Cuibul poate fi construit din lemn, tabla, azbest, carton presat sau din sarma. Dimensiunile cuibului sunt urmatoarele> 50-60 cm lungime, 30-35 cm latime si 30 sau 35 cm inaltime.
Cresterea iepurilor in sistem intensiv
Custile etajate se folosesc frecvent in cresterea intensiva a iepurilor. in cadrul bateriilor acestea sunt dispuse pe 2-3 niveluri astfel ca pardoseala custii ultimului etaj sa nu depaseasca 150-165 cm de la sol. Planurile inclinate sunt folosite pentru dirijarea si colectarea dejectiilor.
Se folosec de asemenea in cresterea intensiva a iepurilor si custile pe un singur nivel, montate pe fose profunde. Se confectioneaza din plasa de sarma sudata si protejata impotriva coroziunii prin zincare. Inainte de populare, pe suprafata fundului fosei se asterne un strat de 10-15 cm de rumegus.
Cusca de maternitate este compusa din cusca propriu-zisa, cuibul de fatare, instalatia de adapare si hranitor.
Cusca de tineret este destinata cazarii iepurilor tineri, de la intarcare pana la varsta de sacrificare sau de introducere la reproductie.
Acumularea si evacuarea dejectiilor
Acumularea si evacuarea dejectiilor, sistemul mai exact care se va utiliza la cresterea iepurilor, este strans legat de modul de crestere si efectivele rulate.
Acest lucru se poate realiza prin: 1. acumularea dejectiilor in fose profunde si evacuarea lor dupa 2-3 ani de la poluare; 2. acumularea si evacuarea zilnica sau la 2-3 zile.
Indiferent de metoda trebuie avut in vedere ca 100 de femele produc zilnic 35-40 kg crotine tari si 70-80 litri de urina, ceea ce corespunde unui volum de 105-110 dm cubi, cand dejectiile sunt eliminate zilnic si 70-80 dm cubi dupa decantarea urinei.
Ce climat trebuie sa le oferim iepurilor pentru o crestere sanatoasa
Modificarile bruste ale factorilor de mediu (temperatura, umiditate, lumina, ventilatie), precum si alte zgomote bruste si de intensitate ridicata, constituie pentru iepure factori de stres puternici. Aceste lucruri pot declansa probleme cardiace si de alta natura iepurilor.
Temperatura: sub 10 grade Celsius pot aparea boli digestive si respiratorii la iepuri si de asemenea se diminueaza capacitatea de reproductie. La temperaturi de peste 20 grade Celsius apetitul si ritmul de crestere ale iepurilor se diminueaza.
Astfel, temperatura optima la nivelul custilor este de 17-19 grade Celsius, iar in cuibul de fatare 30-32 grade Celsius.
Pentru iepuri, umiditatea relativa de confort este de 65 – 80%, nivel posibil de realizat chiar si fara aportul unor instalatii speciale.
De asemenea, curentii de aer nu trebuie sa fie foarte puternice, deoarece afecteaza si ei sanatatea iepurilor.
Lumina – Pentru iepuri, lumina constituie un factor de mediu indispensabil, prin rolul sau biotrop, de influentare a functiilor bilogice. Pentru femelele de reproductie o perioada constanta de 16 ore de lumina si 8 ore de intuneric pe zi, cu o intensitate de 3-4 W / m2, permite un grad ridicat de acceptabilitate a masculilor.
Tineretul femel de reproductie intretinut la un program de lumina de 8-10 ore pe zi, cu 4-8 zile inainte de prima monta va fi trecut brusc la un program de 16 ore lumina pe zi, in acest mod facilitandu-se realizarea prime imperecheri.
La masculi, un program ideal de lumina ar fi de 10 ore lumina si 14 ore de intuneric, cu o intensitate de 2 W/ m patrat.
Cresterea iepurilor: alimentatia
Iepurele consuma hrana zilnica in 70-80 tainuri. La fiecare tain, care dureaza 1-3 minute, ingera 1-4 grame furaj.
Principalele furaje care pot fi folosite la hranirea iepurilor: raigras englezesc, lucerna, trifoi rosu, porumb, rapidata, frunze si colete de sfecla de zahar, proaspete, sfecla furajera, morcovi.
Ca si concentrate se pot utiliza: porumb, orz, ovaz, grau furajer, sorg, mazare, soia, srot de soia, turte de soia, tarate de grau, melasa, faine de carne.
Furajele verzi, in structura ratiilor, pot reprezenta intre 50-100 %. Adultii pot consuma 800-1.800 grame pe zi, iar tineretul de reproductie 350-450 grame pe zi intre 2 si 3 luni, 500-700 grame pe zi intre 3-4 luni si 700 – 1.000 grame pe zi intre 4-5 luni.
Morcovul poate fi administrat zilnic in cantitati de 300-400 grame la iepuroaicele in gestatie, de 400-600 grame la cele in lactatie si de 200-500 grame la tineret.
Necesarul de apa pentru iepurii crescuti in sistem intensiv este pentru femele gestante si masculi de 0,7 l pe zi, individ si pentru femele lactante si puii lor de 1,5 l pe zi pe femela cu puii ei, tineret 29 – 80 zile de 0,4 litri pe zi pe individ.
Prepararea nutreturilor
In cazul prepararii furajelor prin maruntire si amestecare pentru cresterea iepurilor, trebuie sa avem in vedere:
- nutreturile celulozice (fan, paie) se macina la dimensiunea 7-10 mm
- grauntele de cereale, sursele proteice si sarea se vor macina inainte de omogenizare
- dupa macinare, componentele furajere se dozeaza conform recomadarilor
- omogenizarea se face timp de 5-8 minute
Prepararea nutreturilor prin granulare reprezinta un proces mecanic de compactare a sortimentelor furajere.
Reteta pentru iepuri de reproductie: orz 7%, ovaz 16%, faina de grau 10,4%, srot de floarea-soarelui 10%, srot de soia 6,3%, tarate de grau 8%, faina din paie de grau 10%, faina de lucerna 26%, premix colina 1,2%, carbonat de calciu 0,4%, fosfat dicalcic 1,5%, sare 0,2%, grasime stabilizata 1%, vitamine 2%.
Hranirea iepuroaicelor gestante. De exemplu, vara, cerintele nutritive sunt urmatoarele: 600-700 grame de nutret, verde, pana la 50 de grame graunte de cereale (orz, grau, furajer), 20-50 grame concentrate industriale (tarate de grau, turte de soia), la care se adauga suplimentul mineral.
Iarna, cantitatile administrate sunt 125-175 grame fibroase, 100 grame sfecla sau 100-150 grame morcovi, 30-40 grame graunte de cereale sau sroturi si supliment mineral.
Monta la iepuri
Monta la iepuri, momentul efectuarii ei, este dependent de cel al depistarii femelelor in calduri. Cele mai intense calduri la iepuroaica se manifesta dupa fatare la 1-3 zile, la 9-12 zile si la 28-30 zile.
Semnele perioadei de estru (imperechere) sunt: nelinistire, se agita in cusca, rascolesc asternutul, isi smulg parul de pe abdomen, fac cuib, stau intinse.
Monta este indicat sa se realizeze in liniste, pe timp racoros, dimineata sau seara. In crescatoriile de tip intensiv se asigura un raport intre masculi si femele de 1:9.
Daca esti interesat sa afli o experienta concreta a unui crescator care a reusit sa dezvolte o afacere cu iepuri te invitam sa citesti acest articol.
