Cimbrisorul este un condiment apreciat in Romania, deoarece se poate folosi atat la mancaruri, in special la cele din varza, cat si la muraturi etc. Mai mult decat atat, si ceaiurile de cimbrisor, realizate pe baza uleiului esential, sunt deseori cautate datorita proprietatilor sale antiseptice si expentorante.
Semanarea acestuia se poate face direct in gradina prin obtinerea rasadurilor din butasi, care se inmultesc fie primavara devreme, fie toamna tarziu, dar si prin despartirea tufelor.
Dezvoltarea culturii de cimbrisor
In primul an de vegetatie, cimbrisorul isi dezvolta o radacina destul de puternica, pivotanta, care ajunge la circa 25 de centimetri. Ulterior, apar mai multe tulpini puternice care se sprijina pe aceasta radacina. Astfel din anul trei, cimbrisorul arata mai degraba ca o tufa cu multe tulpini, care poate atinge in diametru si 40-50 cm.
La subsuoara frunzelor opuse se dezvolta ramuri scurte. Limbul frunzei este de 6-10 mm, alungit, romboidal sau lanceolat. Florile sunt aproape identice cu cele de cimbru si infloresc din mai pana in iulie.
Merita de precizat aici ca in cazul cimbrisorului putem vorbi de doua specii diferite: cimbrisorul de vara sau frantuzesc, care apare ca si planta anuala, sau cimbrisorul de iarna sau nemtesc care e o planta perena.
Semintele sunt rotunde, de culoare bruna, cu aroma caracteristica. Au o capacitate de a germina de 80%, care se pastraza circa 3 ani.
Conţinutul în ulei eteric în partea aeriană a plantei ajunge până la 2,5 %, iar în seminţe până la 6%.
Cerintele fata de sol
Cimbrisorul nu are pretentii deosebita fata de sol, cel important este sa fie plantat intr-un loc insorit, pentru ca sa infloreasca. Aroma aceastuia este mai intensa atunci cand solul este sarat in azot. Rezista foarte bine cand e seceta. Singurul lucru sunt buruienile care trebuie plivite, mai ales in perioada de vegetatie.
Se recomanda de asemenea ca aceasta cultura de cimbrisor sa fie ferita de curenti.
Dă rezultate bune pe soluri uşoare sau mijlocii, bogate în humus, permeabile, cu apa freatică la adâncimi mai mari. Prin fertilizare, valorifică bine şi solurile pietroase de luncă sau de pe coastele însorite, când se obţin plante mai bogate în uleiuri eterice şi cu o aromă mai pronunţată.
Cultivarea cimbrisorului
Pentru cei care sunt interesati de cimbrisorul de camp, plantarea acestuia se realizeaza prin semanare directa, in pragul iernii, cat mai la suprafata solului si se tavalugeste imediat. Semanarea de primavara in general nu reuseste deoarece dimensiunea semintei este foarte mica.
Se poate semana in straturi de 94 cm sau pe teren nemodelat cate doua randuri la distanta de 40 cm. Dupa rasarire plantele se raresc pe rand la 20 cm.
Primavara de timpuriu se lucreaza solul pe intervalele dintre randuri pentru ca pamantul sa nu se usuce. Deoarece la inceput plantele cresc foarte incet, se va da o mare atentie combaterii buruienilor, care pot acoperi foarte usor semanatura.
De Dolj si Smarald sunt doua soiuri de cimbrisor care se cultivau in Romania.
Pentru producerea răsadurilor se seamănă în luna martie sau iulie, la distanţa de 12-15 cm între rânduri, folosind 6 g sămânţă la metru patrat.
Trebuie asadar realizate pliviri pe randuri. Productia la un hectar depaseste o tona.
Cimbrisorul creste pana la 15-20 cm in inaltime, tulpina este la nivelul solului, iar frunzele sunt foarte marunte. Are un miros deosebit, mai ales cand incepe sa infloreasca.
Cimbrisirul se foloseste preponderet ca si condiment. Ceaiurile de asemenea sunt foarte bune. Iata si un mic secret: daca puneti cimbru maruntit in sarmale, acestea au o savoare deosebita, la fel si la mancarurile de varza.
Producerea semintelor
Suprafata dedicata producerii semintelor nu se mai coseste din anul doi pentru consum. Se va lasa astfel sa formeze tije florale si sa fructifice.
Apoi, in primavara, la pornirea plantelor in vegetatie, se fertilizeaza solul cu azot. Irigarea necesara este de circa 250 de metri cubi la hectar, mai ales in perioada de inflorire.
Ingrijire
În primul an de vegetaţie, la culturile obţinute prin semănat direct în câmp, când plantele au 4-5 perechi de frunze se face răritul, lăsându-se între acestea circa 18-19 cm.
Recoltarea constă în tăierea ramurilor, la deschiderea primelor flori, pe timp însorit şi după ce s-a ridicat roua, la înălţimea de 10-15 cm de la sol, avându-se grijă să nu se taie partea lemnoasă.
Citeste si: Cultivarea busuiocului: ghid despre plantare, ingrijire, recoltare
