Frunzele de nuc sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini intregi sau putin dintate. Pe aceeasi frunza dimensiunile descresc de la varf la baza.
Nervura principala este glabra, iar teaca este mare, carnoasa, cu cicatricea bazala codiforma. Culoarea frunzelor mature este verde inchis. Primavara, dupa desmugurire, frunzele tinere sunt de culoare verde deschis de diferite nuante sau chiar rosiatice, in functie de soi.
Datorita continutului ridicat in uleiuri eterice, frunzele de nuc emana un miros placut, caracteristic.
Frunzele de nuc sunt toxice?
Frunzele de nuc produc o substanta chimica ce se numeste juglona. Daca se acumuleaza in sol, in special prin intermediul apei care se scurge de la ploaie, plantele cu greu vor mai creste.
Solul poate deveni toxic daca frunzele cazute toamna nu sunt stranse si sunt lasate pe toata perioada iernii.
Frunzele de nuc sunt bune pentru compost?
Trebuie precizat de la bun inceput ca frunzele de nuc au in componenta sa o cantitate apreciabila de iod. De exemplu, sub un nuc, odata cu frunzele care cad pe sol, pe acel pamant nu vor mai creste alte plante.
Cu toate acestea, frunzele de nuc, intr-o cantitate mica, pot fi folosite ca erbicid natural. De asemenea, se pot strecura cateva frunze de nuc maruntite bine in cotetul gainilor sau in cotetul porcului, efectul fiind o deparazitare. Insa este foarte important sa nu se utilizeze cantitati prea mari.
Florile de nuc
Nucul fiind o specie unisexuat monoica formeaza doua feluri de flori si anume flori barbatesti si flori femeiesti.
Florile barbatesti ale nucului sunt grupate in inflorescente de tip spiciform, denumite amenti. Intr-o floare se gasesc intre 2 si 32 stamine formate, la randul lor, dintr-un filament staminal lung de 1-2 mm si o antera formata din 2 loji separare de o brazda adanca.
Fiecare antera contine in medie peste 1.800 graunciori. Un nuc matur produce circa 5.000 amenti, din care rezulta circa 1,5 – 4 miliarde graunciori de polen.
Florile femeiesti apar solitare sau grupate in cate 2-3 in varful lastarilor ce rezulta din mugurii micsti unisexuati femeiesti. Exista si soiuri la care florile femeiesti sunt grupate in ciorchine de cate 4-5 sau chiar mai multe.
Florile femeiesti nu au petale.
Fructul
Dupa fecundare, stigmatul se usuca, iar floarea se considera ca s-a transformat in fruct (a legat).
Invelisul exterior verde (epicarpul) este format din peretele exterior al ovarului si invelisul floral. La maturitate, coaja verde crapa, devine dehiscenta si lasa sa cada samburele, care in mod curent este numit nuca.
Coaja tare este alcatuita din 2 straturi. Unul exterior dur, gros de 0,5- 2,5 mm, edocarpul propriu-zis si unul mai subtire, denumit membrana falsa.
La soiurile valoroase, membrana falsa este subtire, slab lemnificata, neteda sau putin cutata, nelipsita de miez. Acest lucru permite ca samanta (miezul) sa se detaseze foarte usor de coaja.
Coaja tare reprezinta intre 40 – 80% din greutatea fructului uscat.
Componentele chimice ale miezului, respectiv substantele grase, proteice, minerale etc., constituie caractere de soi, dar sunt dependente de varsta pomului, de portaltoi, de conditiile climatice si agrotehnice. Sunt considerate valoroase soiurile al caror miez contine minim 65% substante grase si 16% substante proteice.
Citeste si: Soiuri de nuc cu rezistenta si fructificare sporita
Cum si cand recoltam nucile. Sfaturi si despre cum le pastram
Daca apreciati acest articol, va invitam sa urmariti pagina noastra de Facebook:
Va invitam sa urmariti CultivaProfitabil si pe Google News.
