Taieri la soc pentru ramuri viguroase

Taieri la soc – sunt niste lucrari deosebit de importante pentru a conferi pomului vigoare in dezvoltare. Iata principalele reguli.

Socul negru este un arbust inalt de 3-5 metri, foarte raspandit si la noi in tara. In ultimul timp se cultiva si este folosit tot mai mult ca materie prima pentru colorantii alimentari, in industria alcoolului, precum si in cea farmaceutica.

Sunt valorificate fructele si florile exemplarelor din flora spontana, dar s-au infiintat si plantatii cu biotipuri selectionate, foarte productive.

Suporta aproape toate tipurile de sol, cu exceptia celor erodate, a saraturilor si a nisipurilor miscatoare, insa le prefera pe cele bogate in humus, cu un continut mare de azot.

Lucrari de taieri la soc in primul an

Sistemul radicular cere o aerisire permanenta, motiv pentru care stagnarea apei in sol poate constitui un impediment in dezvoltarea socului. Distantele de plantare difera in functie de vigoarea soiului si este cuprinsa intre 5-6 x 3,5 metri.

In stare naturala poate sa ajunga la inaltimea de 5-6 metri, de aceea se recomanda alegerea unor forme cat mai accesibile. Prin taieri regulate se realizeaza normarea productiei. Forma de coroana recomandata este cea asemanatoare vasului clasic pe o tulpina de un metru inaltime.

Este bine ca materialul saditor sa detina un sistem radicular viguros si unul sau doi lastari. Dupa plantare se pastreaza lastarul cel mai viguros, cu pozitie verticala, Acesta se reduce usor. Din el rasar alte doua mladite puternice.

La sfarsitul lunii mai si inceputul lunii iunie, unul (cel cu pozitie inferioara, vizibil mai slab) se elimina, iar cel ramas se leaga de aracul de sustinere, pentru a dobandi o forma armonioasa.

In conditii favorabile lastarul se poate dezvolta chiar si 20 cm pe saptamana, motiv pentru care necesita trei, patru legari de-a lungul perioadei de vegetatie. Concomitent cu aceste lucrari are loc eliminarea lastarilor crescuti pe tulpina si a celor care se dezvolta din mugurii axilelor frunzei.

Taieri la soc: al doilea an

In cel de-al doilea an se obtine un lastar viguros, drept, cu o inaltime de pana la doi metri. Primavara, acesta se reduce la doi muguri deasupra inaltimii dorite. Ca urmare, in cel de-al treilea an rezulta patru ramuri viguroase.

Tot legat de taieri la soc, precizam ca la sfarsitul verii, lastarii formati pe tulpina se suprima de la inel. In cel de-al treilea an, sarpantele se reduc la 4-6 muguri. Din mugurii gemeni cresc lastari de rod slabi cu pozitie pendenta, la care nu se intervine.

In anul urmator, dintre lastarii vigurosi formati din mugurii apicali ai sarpantelor se pastreaza doar cei cu orientare exterioara, ceilalti se raresc, pentru a asigura o iluminare corespunzatoare a interiorului coroanei.

In al patrulea an se aleg 6-8 sarpante, care se reduc de asemenea la 4-6 muguri, in functie de vigoarea lor de crestere.

Pe langa sarpante in coroana se mai pastreaza 10-15 ramuri laterale de rod. In urma taierilor de rarire raman in numar mai mare ramurile laterale cu orientare exterioara, pentru a asigura o iluminare corespunzatoare; cele cu crestere viguroasa se reduc usor.

Perioada de rodire la visin

In perioada de rodire se respecta principiile taierilor de fructificare la piersic. Se pastreaza ramurile care au o grosime de cel putin doi centimetri in punctul de ramnificare, lungimea de peste doi metri si un unghi de ramnificare de minim 45 de grade.

Odata cu trecerea timpului, sub greutatea frunzisului, ramurile se arcuiesc simplificand recoltarea. Asemeni piersicului, socul este sensibil la suprafata de incarcare, motiv pentru care se pastreaza doar 10-15 ramuri de rod pe pom.