Taierea vitei de vie este foarte importanta pentru a avea o productie bogata si calitativa de struguri, pe o perioada cat mai indelungata de timp.
Se cunoaste faptul ca aceasta planta se dezvolta ca o liana si emite lastari noi in partea sa superioara. Astfel, lastarii liberi se umbreasca reciproc, acoperind ciorchinii, acestia ramanand mici si nereusind sa acumuleze cantitati suficiente de zaharuri si elemente nutritive.
De aceea sunt necesare taierile, care, fireste, sunt de mai multe tipuri si se fac pe baza unor reguli.
Momentul optim al taierilor
Inainte de a detalia modurile in care putem interveni la taieri este bine sa mentionam si cateva aspecte care tin de perioada optima in aplicarea acestor lucrari.
Taierea vitei de vie se poate aplica incepand cu fenofaza caderii frunzelor pana la fenofaza inmuguririi, in perioada de repaus, cu exceptia zilelor cu temperaturi de minus 5-10 grade Celsius sau mai mici. Se recomanda asteptarea primaverii pentru a evalua corect pierderile.
Daca avem vii pe care le protejam prin ingropat, taierile le vom exacuta dupa dezgropat, facundu-se in prealabil doar pretaieri. In cazul in care taierea are loc iarna sau primavara devreme, nu va avea loc procesul de lacrimare (plans) de primavara, deoarece pana la pornirea sevei canalele intercelulare sunt obturate cu substante de consistenta rasinii.
Taierea vitei de vie: determinarea viabilitatii ochilor
Determinarea viabilitatii ochilor se face prin sectionarea lor cu un cutit ascutit. Daca avem ochiuri viabile vom vedea o culoare de verde vie. Altfel, va fi un brun-inchis, in cazul ochiurilor vatamate. Daca pe 10 coarde vom avea 3-4 ochi vatamati, incarcatura de rod se mareste pe fiecare coarda de rod in parte, comparativ cu incarcatura butucilor sanatosi.
Daca numarul ochilor vatamati depaseste jumatate, atunci vom amana taierile pana la inmugurire.
La inmugurire, taierile trebuie facute cu precautie, deoarece lastarii foarte tineri se rup usor. Astfel, partile afectate de inghet se indeparteaza din timp, pentru ca taierile sa se efectueaza in siguranta.
Incarcatura pe rod ar trebui stabilita in functie de vigoarea si starea de sanatate a butucului. Fireste, si experienta celui care face taieri e importanta pentru a aproxima corect.
Grosimea lastarului poate fi un important punct de reper la aplicarea taierilor. Lastarii mai subtiri de sase milimetri se taie la un singur ochi, cei putin mai grosi la un cep lung sau o cordita cu cateva ochiuri. Lastarii de dimensiuni si vigoare medii sunt mai potriviti pentru formarea cordului.
Lastarii mai grosi nu sunt buni pentru formarea butucilor sau bratelor cat nici pentru formarea cordoanelor (fiind sensibili si putin viabili).
Taierea de formare cu cap inaltat
Este una dintre cele mai raspandite metode in ceea ce priveste taierea vitei de vie. In conditiile climaterice de la noi, este foarte raspandita, mai ales in zonele de campie. Se recomanda soiurilor productive cu ciorchini mari, fiind folosita insa si al soiurile cu ciorchini mai mici.
In anul plantarii materialul saditor se scurteaza la un ochi, iar in primavara anului urmator la doi ochi. In cel de-al treilea an se lasa doi cepi cu doi ochi, iar in primavara celui de-al patrulea an patru cepi cu doi ochi.
Pe butucul de cinci ani trebuie sa inceapa executarea taierilor de rodire. Butucul sub forma de cap se poate incarca cu cepi scurti, lungi sau cordon. Butucul format emite din primul an un lastar lacom. In primavara celui de-al doilea an acest lastar se reduce la un cep scurt.
In primavara celui de-al treilea an, din cepul scurt al anului doi se formeaza un cep si o coarda sau doua corzi viguroase de doi ani. Acestea se incarca in functie de soi, de vigoarea si de puterea de crestere a butuclui.
In cel de-al patrulea an, coarda care nu mai rodeste se taie la cep. Astfel, pe butucul cu cap inaltat nu raman niciodata parti mai batrane de doi ani. Coardele de rodire nu se formeaza in acelasi timp, ci sunt formate treptat, de-a lungul anilor care urmeaza.
Taiarea de formare cu brate
Se foloseste frecvent in zonele de deal, insa necesita multa munca manuala. Din tulpina butucului se ramnifica imediat deasupra solului trei, patru sau cinci formatiuni multianuale de 30-40 cm, care se numesc brate.
In cadrul taierilor de formare din anul plantarii, materialul saditor se scurteaza la un ochi, in primavara celui de-al doilea an la doi ochi. In primavara anului trei se lasa doi cepi cu doi ochi, din care se formeaza patru coarde. In al patrulea an, coardele de anul trecut se reduc din nou la cepi cu doi ochi.
In momentul executarii taierilor de rodire pe butuc s-au format deja patru sau cinci chiar brate cu cate un cep, cu corzi viguroase de doi ani in fiecare varf. Aceasta este metoda clasica de formare a butucului cu brate.
In urma taierii butucului, la un cep scurt coarda cu pozitie superiora dezvoltata din cepul cu doi ochi se suprima in primavara anului urmator, iar cea cu pozitie inferioara se reduce la un cep scurt cu doi ochi. In anul urmator se repeta aceasta operatiune. Astfel bratele au o crestere anuala mica, dar dupa mai multi ani apare fenomentul de degarnisire. Coardele de rod de 30-40 cm pot fi inlocuite sau intinerite de cepul de rezerva format la baza acestora.
Butucii mai vigurosi condusi sub aceasta forma suporta si incarcatura de pe cepul lung. In acest caz, sub fiecare cep lung se formeaza cate un cep scurt cu doi ochi. Astfel, incarcatura de rod de pe cele patru coarde se imparte pe patru cepi lungi cu patru ochi si patru cepi scurti cu doi ochi. La butucii vigurosi se aplica taierile anuale de rodire cu cep lung.
Taierea vitei de vie: formare pe tulpina semiinalta si joasa
Se foloseste in zonele colinare mai domoale, acolo unde butucul nu este expus inghetului. In conditii in care solul este bine fertilizat, vita cultivata asa poate produce de doua ori mai mult fata de cele conduse sub forma de cap inaltat sau brate, iar calitatea ciorchinilor este mult mai buna comparativ cu a celor din vitele conduse pe tulpina inalta.
Productia mai buna se datoreaza suprafetei foliare mai mari si iluminarii mai bune, datorita modului de aranjare a lastarilor pe sistemul de sustinere.
Tulpina verticala a butucului condus sub forma joasa are 30-40 cm, iar cea a butucului condus sub forma semiinalta are 50-60 cm. Sistemul de sustinere orizontal are 100-120 cm.
Tot legat de taierea vitei de vie sub aceasta forma, lastarul ales in acest scop se apleaca si se leaga in pozitie orizontala. Nu se recomanda formarea unui brat mai lung de 60 cm intr-un an, Pe de-o parte pentru ca bratul este supus unei degarnisiri mai rapide, dar si pentru ca butucul tanar se incarca exagerat.
La taierile de rodire coardele de rod de pe cordon se formeaza la o distanta de 20 cm una fata de alta.
Taierea de formare de tip Guyot
Este o forma de conducere de trecere intre taierea de formare cu cap inaltat si cu brate si taierea de formare pe tulpina semiinalta si joasa. Are ca specific tulpina verticala joasa (20-30 cm) sau semiinalta (40-50 cm) garnisita cu doua brate scurte. O diferenta la aceasta forma este ca butucii formati astfel sunt mai pretentiosi fata de solul si de locul de cultura, insa sunt sanse mari de o calitate inalta a fructelor.
Taierea de formare a vitei se aseamana cu cea de la cap inaltat. In primul an, materialul saditor se reduce scurt sau la doi ochi. In cel de-al doilea an se poate forma deja tulpina de 20-30 cm sau 40-50 cm. In cel de-al treilea an, pe portiunea de doi ani, pe tulpina, se lasa doi cepi cu doi ochi, din care se formeaza bratele scurte, coardele rod. In al patrulea an se formeaza verigile de rod.
Taierea de tip Lenz Moser
Este una dintre cele mai raspandite metode de formare a vitei de vie. Se foloseste in principal in zonele de deal, acolo unde vita de vie nu este expusa gerului.
Taierea vitei de vie, sub aceasta forma, se preteaza cel mai bine formei de liana a viei. In conditii optime, butucii se dezvolta frumos pe suprafete mari. Nu necesita multe lucrari de intretinere sau lucrari in verde. Un dezavantaj ar fi ca patrunderea luminii este defectuoasa din cauza foliajului bogat.
Taierile de rodire se efectueaza pe elementele de rod formate la o distanta de 20-25 cm. In functie de forma de conducere a butucilor si de soi, se aplica taieri la cep lung, taieri la cepi roditori. Cu ajutorul lor se poate rari frunzisul butucului.
Pe butucul format dupa tipul Lenz Moser, pe langa taierea cu cep de inlocuire se poate aplica si taierea cu cepi de rezerva. Diferenta consta in faptul ca la varianta cu cep de inlocuire veriga de rod se lasa direct sub coarda de rod, pe cand la taierea cu cepi de rezerva veriga se lasa undeva pe brat, langa punctul de ramnificare.
La acest tip de taiere se elimina coardele care au purtat rod in anul in curs.
Taierea de formare de tip vas sau umbrela
Acest tip se deosebeste de cea a conducerii Guyot dublu cu doua verigi de rod prin faptul ca tulpina butucului se fixeaza la o inaltime de 140-150 cm, inaltime la care se arcuiesc abrupt cele doua coarde. Si pretentiile fata de sistemul de sustinere sunt mult mai mari. Pentru fixarea coardelor se folosesc sarme ajutatoare, iar cele de sustinere a bratelor servesc la sprijinul coardelor arcuite.
Taierea vitei de vie, in acest caz, sunt usoare, partile de rod si verigile fiind bine diferentiate. Procesul de legare a coardelor nu poate fi neglijat. Iluminarea este mai buna (datorita frunzisului mai sarac) decat la conducerea de tip Lenz Moser, insa cele doua coarde nu formeaza tot timpul suficienta incarcatura de rod.
In primii doi ani taierile de formare se aseamana cu cele de tip Lenz Moser. Tulpina se formeaza in cel de-al treilea an prin reducerea lastarului corespunzator la 140-150 cm. In perioada de formare lastarii superiori nu se ating, iar cei inferiori se elimina cand ajunga la o inaltime de 15-20 cm.
In primavara celui de-al patrulea an, unul dintre lastarii ramasi se conduce sub forma de coarda, iar celalalt se reduce la o veriga de rod de doi ochi.
Urmatoarele lucrari vor fi taierile anuale de rodire.
[…] Citeste si: Taierea vitei de vie: GHID PRACTIC pentru lucrari de calitate […]