Recoltarea polenului este determinata de factori economici si in prezent constituie o preocupare rentabila pentru apicultori.
Albinele sunt indrumate la intrarea in stup sa treaca prin asa-numita placa activa, avand perforatii. Placa poate fi din plasa de sarma sau in forma de gratar cu conditia ca orificiile sa fie de 5 mm prin care sa se retina granulele de polen stranse in cosuletele situate pe picioarele posterioare ale albinelor, care cad apoi intr-un setaras colectar.
Greutatea granulelor de polen transportate de albine variaza in medie intre 5 si 7 mg dar poate atinge si circa 15 mg la un transport.
Polenul ramas pe picioarele albinelor este depus de lucratoare in fundul celulei, eliminandu-se aerul din masa acestuia.
Ce influenteaza recoltarea polenului
Factorii determinanti care influenteaza cantitatea de polen culeasa sunt: specia de planta ca sursa de polen, conditiile meteorologice din sezon, puterea familiei de albine si tipul de colector folosit.
Intr-un sezon favorabil o familie poate culege intre 15-40 kg polen si chiar mai mult. O familie puternica consuma ea insasi circa 1,5 kg polen la un kilogram de albina, iar intr-un an 20 – 25 kg.
Principala masura ce se ia pentru sporirea culesului de polen va fi amplasarea stupilor intr-o zona bogata in plante polenifere pe o raza de circa 400 m. Temperatura ca factor influentabil asupra recoltei de polen determina albinele sa culeaga in zonele de munte abia la amiaza, iar cand temperatura scade sub 10 grade Celsius nici nu ies din stup.
Lumina mai puternica in zilele senine chiar daca temperatura este mai redusa favorizeaza culesul de polen.
Familiile cu puiet in crestere necapacit stimuleaza culesul de polen, in schimb cele cu puiet capacit reduc cantitatea disponibila de polen, asa incat se vor monta colectoare numai la familiile puternice cu suficiente rezerve de miere.
Polenul, ce este mai exact?
Polenul reprezinta partea barbateasca a plantei si este produs de majoritatea plantelor a caror polenizare se face cu polenul transportat de la una la alta cu ajutorul insectelor.
Plantele cu un continut mare de polen sunt: porumbul si salcia. Graunciorul de polen este invelit intr-o membrana dura numita exina, de culoare incepand de la un alb-galbui pana la negru.
Polenul constituie singura sursa proteica pentru albine, al carui continut variaza intre 13-14 %, fiind in acelasi timp elementul esential pentru dezvoltarea puietului. In afara de proteine mai contine aminoacizi 5%, grasimi 1,8 – 17%, hidrati de carbon, enzime si vitaminele din complexul B, A, C si E.
Polenul colectat de albine este depozitat in faguri unde se transforma in pastura. Depozitarea lui in stup duce frecvent la blocarea cuibului, mai ales in cazul culesului mare si depozitarea mierii, fapt ce impune folosirea colectoarelor de polen care retin o parte din el. Polenul astfel retinut este adunat de stupar, in vederea valorificarii lui ca produs secundar.
