AcasăCulturi profitabilePiersicii: taierile de fructificare pentru o cultura roditoare

Piersicii: taierile de fructificare pentru o cultura roditoare

Piersicii reprezinta specia pomicola cea mai raspandita, dupa mar, in zonele cu climat temperat din Romania. Chiar daca este o cultura relativ sensibila, mai ales la schimbarile bruste de temperatura, ingheturi tarzii, taierile de fructificare, executate corect, pot sprijini dezvoltarea corecta si armonioasa a piersicului.

La piersici, forma naturala a acestora se aseamana cu cea de tufa. Aceasta caracteristica se poate observa in momentul intineririi pe cale naturala a coroanei, care emite lastari vigurosi pe ramurile din apropierea trunchiului (ramurile bazale) sau pe trunchi. Acesta este motivul pentru care se conduce cu un trunchi de inaltime mica (50-60 cm). Datorita numarului mare de lucrari aplicate la nivelul coroanei, este mult mai practica o forma joasa.

Dintre pomii fructiferi, piersicii sunt mai pretentiosi fata de taierile regulate. Materialul saditor se preteaza cel mai bine la urmatoarele forme de coroana: coroana sub forma de vaza, vasul clasic si vasul inchis. Pe un portaltoi corespunzator se poate forma si fusul subtire.

Piersicii care au intrat in perioada de rodire necesita interventii puternice in fiecare an. Cresterile anuale se indeparteaza in proportie de 70-80% in fiecare an. La piesici lipsesc ramurile tipice de rodire cu viata lunga. Acesta rodeste pe ramurile mixte (fructele de calitate se obtin pe ramurile de 1 an). Se cunosc mai multe variante ale taierilor de fructificare la piersic; dintre acestea vom prezenta taierea moderna cu cepi si ramuri mixte si taierea de fructificare pe ramura salba.

Piersicii: cum favorizam ramnificarea

In urma taierii in cepi si ramuri mixte, ramurile formate in varful celor laterale se reduc la jumatate, astfel incat din mugurii lor sa rezulte niste lastari bine dezvoltati, din care se formeaza ramurile de rod in primavara viitoare.

Apoi, prin reducerea constanta a sarpantelor se favorizeaza ramificarea si garnisiea ramurilor laterale (de jos in sus) cu elemente de rod.

Intensitatea taierilor de reductie se calculeaza in functie de nivelul cresterilor din anul anterior. Daca inainte cu un an taierile au fost intense si cresterile sunt viguroase, ceea ce nu este de dorit, se aplica o taiere mai slaba. Daca aceste taieri au fost mai slabe si avem ramuri mai putine si mai slabe, sarpantele se reduc mai puternic.

Piersicii
Piersicii

Restul taierilor la piersici se fac in functie de calitatea ramurilor. La varful unei sarpante, in functie de pozitia si vigoarea ei, se formeaza ramuri anuale lungi. Acestea, impreuna cu sarpantele, sunt considerate un tot unitar independent. Aici se retin doar cele cu pozitie adecvata (la distanta de 15-20 cm), restul se suprima. Ramurile uscate se indeparteaza.

Piersicii: cele mai valoroase ramuri

Cele mai valoroase ramuri de rod (cele de grosimea unui creion sau mai groase) se reduc la 4-8 grupe de muguri micsti de la baza.

Ramurile incomplete pe care se afla perechi de cate doi muguri, mai subtiri si slab dezvoltati, se reduc drastic la 2-3 muguri. Aceasta operatiune este taiarea la cep propriu-zisa, din care in anul urmator se vor forma ramuri de rod viguroase. Exista soiuri unde grupul de muguri micsti se formeaza la mijlocul ramurilor dezvoltate sau in treimea superioara a acestora. Si acestea se reduc in asa fel incat pe ramurile de ordin I sa ramana 4-8 grupe de muguri micsti, care se lasa mai lungi.

Ramurile lungi, subtiri, de marime mijlocie, care adesea sunt garnisite pe toata lungimea doar cu muguri vegetativi, se intalnesc mai ales in interiorul coroanei. Acestea sunt mai putin valoroase. La taierile de rarire acestea sunt primele vizate: se taie in cepi (la 2-3 muguri de la baza), se lasa un cep la 2-3 ramuri mixte, rezultand verigile de rod, repartizate proportional in coroana. Ramurile dezvoltate (cele sub 10 cm) reprezinta ramurile de rod ale pomilor de 10-12 ani. In coroanele de aceasta varsta nu se mai fac interventii privind ramurile de rod.

Aceasta metoda a taierilor de fructificare se aplica indeosebi la piersicii cu coroane inchise, cultivati in zonele de campie. La acesti pomi, ramurile principale si cele de rod se reduc mai usor (se lasa mai lungi). De obicei, cu cat soiul are o crestere mai viguroasa, cu atat interventiile sunt mai slabe.

Selectia ramurilor de la sfarsitul verii poate fi considerata o completare a taierilor in uscat din toamna.

In urma taierilor in verde, ramurile mixte (lignificate partial) degarnisite si crengile uscate se suprima de la inel, iar ramurile concrescute se raresc. Se pastreaza in numar mai mare doar ramurile mixte, necesare pentru rodirea in anul urmator. Selectia de vara a ramurilor are ca scop asigurarea conditiilor optime de vegetatie pentru ramurile ramase.

In urma taierilor lungi, piersicul va rodi doar pe ramurile cele mai dezvoltate. Se alg cele mai potrivite, viguroase si complete ramuri de rod.

Piersicii
Piersicii

Piersicii: alegerea numarului de ramuri utile

Scopul taierilor este de a realiza o fructificare bogata, cu fructe de calitate. Nu se tin cont nici de intinerirea ramurilor de rod, nici de degarnisirea acestora. Pe ramurile alese nu se aplica taieri, iar restul ramurilor se suprima total; astfel, dupa taiere, in coroana raman doar ramuri alese.

O decizie importanta si nu tocmai usoara este alegerea numarului de ramuri utile. Un aport important in luarea deciziei il au conditia fizica a pomului, varsta acestuia, soiul si locul de cultura. In functie de acesti factori, numarul ramurilor pastrate (cu lungimea de 40-70 cm) variaza de la 40 la 100. O lucrare complementara taierilor este raritul fructelor. In cazul unei fructificari abundente, cantitatea se reduce la jumatate. Operatiunea se face dupa regula de rarire a fructelor (din 10-15 se pastreaza 5-8). In caz contrar, fructele raman mici si isi pierd valoarea comerciala.

Piersicii sunt foarte sensibili la micoze si bacterioze, care cauzeaza moartea lastarilor si raurilor. Din acest motiv, se recomanda tratarea ramurilor mai adanci ramase in urma taierilor. Din acest punct de vedere, taierile in verde sunt mai bune. Perioada optima pentru taierile in verde incepe la mijlocul lunii august si se termina la finalul lunii septembrie.

Daca apreciati acest articol, va invitam sa urmariti pagina noastra de Facebook:

Va invitam sa urmariti CultivaProfitabil si pe Google News.

Antonio Zaharia
Antonio Zaharia
Pasionat de agricultura si mai ales de consecventa fermierilor de lucra si de a pune pe masa hrana, chiar si in cele mai dificile conditii. Documentam articolele noastre cu agricultori, pomicultori si chiar cu oameni de stiinta din cadrul facultatilor de Agronomie.
Articole recomandate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandari pentru tine