AcasăFermieri cu profitPermacultura, este ea o solutie si o alternativa la agricultura obisnuita?

Permacultura, este ea o solutie si o alternativa la agricultura obisnuita?

Pe scurt, permacultura înseamnă cultură agricolă permanentă. Mai detaliat, definiţia spune că este o modalitate de proiectare și design a așezărilor umane și sistemelor agricole perene, astfel încât se creează un sistem care se autosusţine și pentru existenţa căruia omul nu trebuie să depună efort foarte mare.

Austriacul Sepp Holzer a fost primul care, în anii 1960, a practicat permacultura, ideile sale fiind mai târziu preluate, dezvoltate și popularizate de doi australieni: Bill Mollinson și David Holmgren, scrie Romania Rurala, revista editata de Asociatia Reteauna Nationala de Dezvoltare Rurala.

Principiul de bază in permacultura constă în interacţiunea armonioasă între om și mediu. La nivel micro, în cultivarea terenului, se încearcă pe cât posibil protejarea naturii astfel încât, în loc de substanţe care alungă dăunătorii, se folosesc plante sau animale. De exemplu, lăsând găinile în livadă, poţi scăpa de dăunătorii din sol, poţi păstra vegetaţia de la sol la un nivel optim și poţi fertiliza pământul.

Dacă vrei să alungi gândacii de Colorado de pe culturile de cartofi, poţi planta in sau dacă vrei să menţii azotul în sol poţi planta arahide sau fasole printre alte culturi.

Multe dintre aceste lucruri nu sunt străine agricultorilor români, dar sunt asociate mai degrabă cu agricultura individuală, nu cu cea la scară largă.

Chiar dacă în alte ţări se practică de zeci de ani, în România, permacultura este o noţiune nouă și mai degrabă în stadiu de dezvoltare și experiment.

Ultimii doi-trei ani au fost însă mai activi în zona aceasta. Din 2011,

Asociaţia Română de Permacultură organizează în orașe mari ale ţării cursuri introductive despre metodele permaculturii. La nivel naţional, există cursuri certificate predate de specialiști străini (PDC – permaculture design course) și români.

În plus, în câteva zone din ţară există ferme în dezvoltare iniţiate de oameni care încearcă să schimbe percepţia acestei alternative la
agricultura așa cum o știam până acum și care experimentează diverse modalităţi de integrare natură – spaţiu de locuit.

Permacultura la Brasov

Krishan George a renunţat la domeniul bancar pentru o fermă de bivoliţe, în satul Drăușeni, Brașov.

Dar nu orice fermă, ci una construită pe principiile permaculturii, viabilă și care se autosusţine. Krishan a ajuns în România undeva în 1995 – era consultant al Ministerului Agriculturii la un proiect cu finanţare străină, iar prin 2005 a cumpărat o casă și un teren lângă Rupea, unde a înfiinţat o fermă de bivoli.

Scopul lui era să producă, ecologic, mozzarella românească. În Ferma Indianului, așa cum o cunosc și localnicii din sat, este loc pentru 120 de bivoliţe, din laptele cărora Krishan și angajaţii fermei produc brânză, unt și ghee, pe care le vând, sau le distribuie către restaurantul pe care îl deţine în București.

Permacultura
Permacultura

Pe lângă bivoliţe, la Ferma Indianului se mai găsesc o grădină de legume, o „pădure comestibilă” (două hectare de aproximativ 200 de pomi fructiferi și nuci și peste 600 de tufe de fructe de pădure și alte plante perene comestibile), curcani, porci și cai. De curând, la Ferma Indianului s-a pus pe picioare o clădire care va servi la primirea oaspeţilor: turiști dornici să vadă cum se face agricultură ecologică sau pasionaţi de permacultura.

Important este că tot ce se produce la fermă se face în deplină comuniune cu mediul înconjurător, fără a folosi substanţe sau ustensile care pot să afecteze natura.

Permacultura la Cluj Napoca

Belgianul Philippe Coupe a venit prima data in Romania la inceputul anilor 1990 – preda franceza studenţilor de la Litere la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca. I-a plăcut aici, așa că în 1999, alături de partenera sa de viaţă, Adriana, a cumpărat o casă veche din Mălin, un sat situat în nordul Transilvaniei, la limita dintre Cluj și Bistriţa-Năsăud, împreună cu terenul aferent.

Au recondiţionat și construit camere noi, au racordat casa la o sursă proprie de apă, dar au refuzat accesul la curent, telefonie și internet. Energia electrică e furnizată de un generator, pe care cei doi îl folosesc rar.

Însă nimic nu a fost la voia întâmplării la Mălin. Căldura e dată de lemnele uscate pe care cei doi le strâng din pădure, apa de ploaie e
colectată pentru a fi folosită în gospodărie, cea uzată e trecută printrun bazin de purificare, iar legumele din grădină cresc fără îngrășăminte chimice.

Toată strădania belgianului din ultimii 15 ani poartă numele de Ermitajul de la Mălin, o fermă care se bazează pe resursele proprii și în care se practică permacultura.

Ermitajul e și loc de meditaţie și cursuri, care a primit de-a lungul timpului multe grupuri de oameni dornici să afle cum poţi să construiești un ecosistem de sine stătător, dar care protejează în același timp natura înconjurătoare.

În 2010 a organizat acolo primul curs certificat de permacultură din România. Mai mult, Philippe Coupe a construit la Mălin o formă de turism verde pentru oricine e curios să vadă cum e să trăiești izolat de societate, cum e să te plimbi cu măgărușii de la fermă sau să te cazezi în casele localnicilor.

Capacitatea de primire a fermei este de aproximativ 20 de persoane. Ermitaj Mălin face parte din asociaţia Eco Ruralis, care susţine agricultura ecologică şi face parte din reţeaua WWOOF (World Wide Opportunities on Organic Farms).

O britanica practica la Curtea de Argeș permacultura

Și britanica Delia Burnham a dezvoltat în localitatea Vâlsănești, foarte aproape de Curtea de Argeș, o fermă care are la bază principiile permaculturii: Peace & Harmony. Delia a ajuns prima dată în România în 2002, de Paște, împreună cu o prietenă și cu fratele său. S-a îndrăgostit pe loc de România și s-a stabilit aici un an mai târziu.

A lucrat ca profesor asistent la un Liceu din Buzău și după ce a trecut prin alte locuri de muncă s-a stabilit în Vâlsănești alături de doi prieteni.

Împreună cultivă pământul ajutânduse de principiile permaculturii, nu folosesc mai multe resurse decât au nevoie și organizează cursuri și seminarii despre permacultură.

Tot permacultură încearcă să facă și Gabriel Diaconu, la Strâmbeni, în judeţul Argeș. Prima dată când a aflat de acest termen a fost în 2011, pe vremea când era student în Marea Britanie.

Aproape un an mai târziu, a cumpărat un teren și o casă și a proiectat totul după principiile permaculturii.

După doi ani de experimente la Strâmbeni, timp în care a participat și predat la câteva cursuri, Diaconu lucrează la o fermă care se bazează pe principiile permaculturii din Suedia, pentru a-și consolida cunoștinţele și pentru a participa la stabilirea primei ferme regenerative din Scandinavia.

Daca apreciati acest articol, va invitam sa urmariti pagina noastra de Facebook:

Va invitam sa urmariti CultivaProfitabil si pe Google News.

Antonio Zaharia
Antonio Zaharia
Pasionat de agricultura si mai ales de consecventa fermierilor de lucra si de a pune pe masa hrana, chiar si in cele mai dificile conditii. Documentam articolele noastre cu agricultori, pomicultori si chiar cu oameni de stiinta din cadrul facultatilor de Agronomie.
Articole recomandate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandari pentru tine