Categorii
Legume si fructe

Inmultire alun: perioade optime pentru polenizare

Inmultirea alunului se face, de obicei, prin marcote. Acestea sunt, de fapt, plante tinere obtinute dintr-un fragment de tulpina anuala, de ramura anuala sau de lastar. Exista cateva sfaturi importante, din partea specialistilor, pentru cei care doresc sa cunoasca mai multe despre inmultire alun.

O buna parte din aceste informatii dorim sa vi le prezentam in acest articol.

Atunci cand alunul se inmulteste prin marcote el are radacini adventive. Alunul altoit pe puieti de alun (obtinuti din seminte) are radacini embrionare. In ambele cazuri, sistemul radicular este bogat ramnificat, dar putin profund, majoritatea radacinilor aflandu-se la adancimea de 5-50 cm.

Unele radacini verticale pot patrunde pana la o adancime de 1,5 m. Sistemul radicular se extinde pe o raza de 2-3 m. Daca temperatura solului nu coboara sub +2 grade Celsius radacinile nu-si inceteaza complet cresterea nici in cursul iernii.

Partea aeriala a alunului – generalitati

In mod natural, alunul creste sub forma de tufa, care are o inaltime de 3-5 m si este formata din mai multe tulpini, de aceeasi varsta sau de varste diferite. Tulpinile in varsta de 1 an sunt neramnificate si au muguri vegetativi, cate unul la fiecare nod. In primavara anului urmator, din mugurii vegetativi apar lastari, care vor deveni ramuri. Acestea vor forma coroana.

In cadrul coroanei, numai ramurile anuale (formate in anul precedent) poarta muguri si amenti (inflorescente barbatesti), deoarece acestia se formeaza pe lastari, la subsuoara frunzelor.

Citeste si: Cand se planteaza alunul: lucruri importante de tinut cont

Cand incepe infloritul, prin varful crapat al mugurelui mixt apar stigmantele florilor femele, de culoare rosie, sub forma unor pensulite. Dupa polenizare, axul vegetativ incepe sa se alungeasca si devine lastar fertil; in varful lui se afla inflorescenta, abia perceptibila, din care se formeaza fructele.

Ramurile anuale de rod – inmultire alun

Alunul fructifica pe 3 feluri de ramuri anuale de rod: a) ramuri anuale scurte – (2-5 cm), asemanatoare cu tepusele de la mar si par, ele au in varf un mugur mixt sau un grup de amenti; b) ramuri anuale roditoare (10 – 30 cm), terminate cu un mugur mixt sau cu un grup de amenti, ele au lateral muguri micsti, exceptand pe cei de la baza, care pot fi vegetativi; c) ramuri anuale roditoare lungi (40-80 cm), care prezinta lateral muguri micsti si vegetativi.

Alunul este o planta unisexuat-monica, adica are flori barbatesti si flori femeiesti pe acelasi individ.

In fiecare floare barbateasca din ament se gasesc cate 4 stamine divizate pana la baza, lasand impresia ca sunt 8 stamine. Ele au antere uniloculare. Floarea femela are ovarul cu doua loje, in fiecare din acestea aflandu-se un ovul; numai unul din cele doua ovule este fecundat si se dezvolta.

Inflorirea alunului

Incepe in februarie – martie, mai rar in ianuarie, cu mult inainte de dezmugurire. Epoca si durata infloritului variaza mult, in functie de soi, zona si conditiile climatice ale anului.

Inflorirea in masa a alunului are loc, de regula, in ultimele doua decade din martie, uneori chiar in prima decada din aprilie.

Ea s-a desfasurat la o temperatura medie de 1,8 – 3,3 grade Celsius, dar si de 10-13 grade Celsius, in anii cu inflorit tarziu. Cand infloritul incepe prea timpuriu, el are o durata mai lunga, de aproape 40 de zile, insa uneori poate ajunge si la 60-70 zile, si se desfasoara cu intreruperi.

Citeste si: Soiuri de alun: cele mai valoroase si productive

La soiurile de alun, ca si la nuc, se constata fenomenul de dichogamie, adica inceperea maturarii la date diferite a celor doua organe de sex.

Decalajul in maturarea florilor femele si mascule se constata, in conditiile din tara noastra, numai la inceputul si sfarsitul infloritului. In cadrul aceluiasi pom, in treimea mijlocie a perioadei de inflofit, maturarea organelor de sex se suprapune. Cu toate acestea, un soi de alun nu se poate poleniza in masura suficienta cu polen propriul; de altfel sterilitatea la aceasta specie este o insusire genetica.

Inmultire alun: polenizarea

La alun, este anemofila (se realizeaza cu ajutorul vantului). Vantul transporta polenul pe o distanta de 10-20 metri. Pe timp calm, polenul se deplaseaza sub actiunea gravitatiei si polenizeaza florile femele pe care eventual cade.

La alun, polenul este abundent. O planta de alun poate produce pana la un kilogram de amenti. Un ament are 130-250 de flori mascule, in anterele carora se pot gasi peste 5 milioane de graunciori de polen.

Fecundarea

Un alt aspect important, cand vorbim despre inmultire alun, este fecundarea. La aceasta specie, procesul de fecudare este deosebit fata de alte specii pomicole.

Tuburile polenice, dupa ce patrund in stil, ajung numai pana la baza acestuia, unde stationeaza 2-3 luni, cand se dezvolta ovulul si are loc fecundarea.

In momentul polenizarii, ovarul inca nu este format, in acest stadiu el fiind reprezentat printr-o mica masa de tesut. Duca floarea femela a fost polenizata, acest primordiu incepe lent sa se diferentieze in ovar; cele doua loje cu ovulele, iar fecundarea are loc in jumatatea a doua a lunii mai. Dintre cele doua ovule doar unul este fecundat.

Dupa fecundare, ovulul intra intr-o faza rapida de dezvoltare. In urmatoarele 3-4 saptamani, fructele ating circa 90% din volumul lor.

Merita precizat ca primele fructe ale alunului apar in anul al treilea (uneori si al doilea) de la plantare, insa recoltele economice apar de la varta de 5-6 ani.

Daca apreciati acest articol, va invitam sa dati Like paginii noastre pe Facebook:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.