Furajarea vacilor de lapte: retetele specialistilor

0
150
Furajarea vacilor de lapte
Furajarea vacilor de lapte

Furajarea vacilor de lapte se face in functie de tehnologia de crestere aleasa, avand ca scop final niste obiective cat se poate de clare.

Îngrăşarea tineretului în sistem intensiv

Aceasta tehnologie poarta denumirea de “baby-beef” (carne de tineret) a fost elaborată în SUA, preluată şi adoptată de alte ţări, unde, în funcţie de condiţiile specifice de hrănire a animalelor şi organizare a proceselor tehnologice, reprezintă tehnologii de sine stătător, bazate pe principiile fundamentale ale tehnologiei americane.

În funcţie de vârsta şi masa corporală la valorificare, îngrăşarea tineretului poate fi foarte precoce, precoce şi normală. La majoritatea complexelor, s-a practicat metoda de îngrăşare normală cu valorificarea tăuraşilor la vârsta de 16-18 luni.

Această metodă se foloseşte în gospodăriile specializate cu capacitatea de 5000-10000 de capete, dar se poate utiliza şi în gospodării de fermieri, respectând cerinţele tehnologiei menţionate.

Creşterea şi îngrăşarea intensivă prevede valorificarea sub 20 de luni, creştere aproape de potenţialul genetic, masa la realizare nu mai mică de 350 kg cu starea de îngrăşare superioară.

Cele mai bune rezultate au fost obţinute de la metişii cu rasele de carne (Charolaise şi Hereford). În baza rezultatelor obţinute la îngrăşarea intensivă a tăuraşilor din tipul Bălţat cu Negru Moldovenesc se recomandă următoarele sisteme de îngrăşare intensivă cu valorificarea la vârsta de 17, 19, 21 luni cu masa corporală de 500, 550, 600 kg.

Furajarea vacilor de lapte: Tehnologia îngrăşării în sistemul semiintensiv

Intruneşte o gamă largă de metode care prevede îngrăşarea tineretului şi valorificarea lui la vârsta de circa 21-27 de luni cu masa de 450-500 kg. Hrănirea tineretului în sistemul semiintensiv se bazează pe folosirea prioritară a furajelor voluminoase, fibroase, grosiere, suculente, verzi, a produselor secundare provenite din industria alimentară şi a cantităţilor moderate de concentrate.

Aceste furaje, cu excepţia concentratelor, sunt relativ ieftine dar conţinutul de energie este redus. În majoritatea cazurilor raţiile se vor completa nu numai cu concentrate, dar şi cu premixuri, surse de azot de origine neorganică. Numeroasele metode de îngrăşare din sistemul semiintensiv se pot clasa în funcţie de nutreţurile a căror pondere în structura raţiei este prioritară.

Tehnologia îngrăşării pe bază de furaje însilozate

Această metodă privind furajarea vacilor de lapte se bazează pe includerea maximă a furajelor însilozate în raţie. Cel mai frecvent sunt însilozate porumbul în faza de coacere lapte-ceară a boabelor, masa verde de secară, ovăz etc. Principalul nutreţ însilozat pentru taurine este porumbul.

În condiţii favorabile fiecare hectar de porumb asigură recolta de 25-30 de tone de siloz cu umiditatea de 65%. Pentru a produce siloz calitativ, porumbul se va recolta la stadiul de lapte-ceară a boabelor, se va mărunţi până la mărimea particulelor de 0,5 cm, într-un interval de timp cât mai scurt (3-5 zile) şi se va presa bine masa însilozată.

Pentru tăuraşii cu masa corporală de 200 kg capacitatea de ingestie a silozului reprezintă 3,5 kg substanţă uscată sau circa 15 kg de siloz pe zi, pentru animalele cu masa corporală de 300 kg, respectiv, 4,5-6 kg şi 18-20 kg, iar pentru cele cu masa corporală de 400 kg – 6-7 kg substanţă uscată sau 20-25 kg siloz.

Cantităţi maxime de acest furaj pot fi ingerate numai cu condiţia că el este calitativ, conţine umiditate nu mai mult de 68% şi aciditate nu mai mare de pH-4. Cu siloz calitativ se poate îndestula circa 70% din necesarul de energie.

Reuşita îngrăşării taurinelor cu siloz de porumb este în funcţie de calitatea şi valoarea lui nutritivă, precum şi de echilibrarea raţiilor cu necesarul de proteină, substanţe minerale şi vitamine. În acest scop, la furajul de bază din raţie se vor adăuga fânul din culturi leguminoase, nutreţuri concentrate, adausuri furajere, premixe.

În perioada de vară, raţiile se completează cu furaje verzi, care parţial înlocuiesc silozul şi paiele. Vârsta animalelor, preluate pentru îngrăşare prin această metodă, trebuie să fie nu mai mică de 6-7 luni. Fiind aplicată corect prin această metodă se poate obţine spor zilnic în greutate de 700-900 g cu consum specific de 7-9 unităţi nutritive la tineret şi 10-12 la animalele adulte.

Furajarea vacilor de lapte: Îngrăşarea pe bază de tăiţei de sfeclă

Tăiţeii de sfeclă proaspeţi sau însilozaţi reprezintă deşeuri ale industriei producerii zahărului. Au un conţinut
bogat de apă şi se folosesc pentru îngrăşarea tineretului în vârstă de peste 12 luni şi a animalelor adulte. Îngrăşarea se poate efectua cu tăieţei proaspeţi, uscaţi şi însilozaţi (muraţi).

Tăieţeii proaspeţi şi însilozaţi conţin 6-7% substanţă uscată, zilnic se poate administra 6-7 kg/100 kg masă vie în amestec cu grosiere, concentrate, adausuri furajere pentru completarea raţiei cu substanţe minerale, azotate şi vitamine. Legat de aceasta metoda privind furajarea vacilor de lapte, tăieţeii uscaţi conţin 88-92% de substanţă uscată, se administrează în cantităţi zilnice de 1,5-6 kg/100 kg masă vie în funcţie de vârstă în amestec cu fân, paie, siloz, senaj, concentrate.

Tăiţeii de sfeclă conţin puţină proteină digestibilă (6 g/kg tăiţei umezi şi 38 g/kg tăiţei uscaţi), cantitate mică de substanţe minerale (fosfor) şi puţine vitamine. Echilibrarea raţiilor cu substanţele deficitare în tăieţei permite de a obţine sporuri medii zilnice în masă corporală de 0,7-0,9 kg cu un consum specific de 7-9 unităţi nutritive la tineret şi 10-12 la taurinele adulte.

Îngrăşarea pe bază de nutreţuri fibroase şi grosiere

Această metodă se bazează pe folosirea cantităţilor mari de nutreţuri grosiere, fibroase şi deşeurile acestora.

Paiele de cereale sunt constituite, în principal, din ţesuturi lignificate. Pereţii celulari reprezintă peste 3/4 din substanţa uscată, circa 50% din pereţii celulari nu sunt degradabili de către microorganismele din rumen şi intestinul gros. Ele au o digestibilitate foarte scăzută (45%), sunt prea sărace în proteine, substanţe minerale, vitamine necesare microorganismelor din rumen.

Nutreţurile fibroase şi grosiere pot reprezenta 50-60% din valoarea nutritivă a raţiei, se administrează mărunţite cu dimensiuni sub 1 cm în comun cu nutreţurile suculente, verzi şi concentrate. Pentru îmbunătăţirea valorii energetice şi sporirea ingestiei se practică administrarea fibroaselor şi grosierelor în comun cu adausul de melasă, sfeclă furajeră, uree şi concentrate.

Adausul de uree se face după o perioadă de adaptare de 8-10 zile, ajungând la 20-30 g/100 kg masă corporală. Pentru evitarea intoxicaţiilor, ureea se include în raţie în amestec cu melasa, sfeclă mărunţită şi concentratele.

Citeste si: Rase de vaci de lapte cu productii mari, adaptate pentru Romania

Pentru mărirea ingestiei şi digestiei nutreţurilor, grosiere se aplică o prelucrare prealabilă a lor, care constă în mărunţirea, stropirea cu soluţie de melasă (1:9 melasă-apă), amestecarea cu nutreţuri suculente şi concentrate. Acest amestec de furaje se pregăteşte pentru fiecare tain, lăsându-se pentru încălzire timp de 12-14 ore.

Îngrăşarea pe bază de masă verde

Aceasta metoda privind furajarea vacilor de lapte se face prin mai multe metode: cu folosirea culturilor furajere sau a păşunilor naturale, cu administrarea nutreţurilor concentrate sau fără ele.

La folosirea păşunilor naturale tineretul taurin se îngraşă începând cu vârsta de 12 luni. În funcţie de condiţiile zonale, durata îngrăşării este de 5-6 luni. Tăuraşii supuşi acestui sistem de îngrăşare – trebuie să fie castraţi la vârsta de 5-7 luni sau cel puţin cu 30 de zile înainte de a-i scoate pe păşune.

Performanţele maxime realizate la păşune coincid cu primele luni ale sezonului de păşunat atunci când cantitatea şi calitatea furajelor verzi ating valori nutritive optime. Performanţele de creştere şi îngrăşare scad în sezonul de vară şi mai cu seamă în cel de toamnă, ca urmare a valorii nutritive şi cantităţilor plantelor disponibile, precum şi datorită creşterii stării de îngrăşare a animalelor.

În asemenea cazuri se impune completarea raţiei la păşune cu nutreţuri însilozate şi concentrate, ceea ce va permite menţinerea sporurilor mari în greutate.

Speram ca v-au fost de folos aceste sfaturi privind furajarea vacilor de lapte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here