Categorii
Apicultura

Diareea la albine: cauze si tratament eficient

Diareea la albine nu este o boala propriu-zisa ci mai degraba un fenomen diareic produs de supraincarcare cu excremente a intenstinului gros al albinelor (B. Iordan).

Ea este periculoasa in special atunci cand fenomenul apare ca o consecinta a nosemozei, acariozei sau hranirii cu miere de mana.

Cauze ale aparitiei

Lipsa pasturii din stup, cat si cea de proteine organice in corpul gras este una din cauze. In general diareea la albine este o consecinta a relei functionari a intestinului cand glandele intestinale nu mai secreta catalaza.

Excesul de rezidii cat si fermentarea intestinala, extind la maximum peretii intestinului si a pungii rectale. Ele apasa asupra tuturor celorlalte organe de digestie, impiedicand oxigenarea sangelui.

Intr-o stare normala si cu hrana buna, aceste reziduri sunt cam de 19-20 mg. In caz de diaree, hrana de calitate inferioara determina acumularea de reziduri in intestin de pana la 40-43 mg, pe care albinele nu mai sunt in stare sa le retina, le imprastie pe faguri si prin stup. Uneori intreaga colonie poate sa piara in primele zile ale primaverii sau chiar cand mai sunt in ghemul de iarna.

Primele semne ale diareei la albine se pot observa usor ascultand la urdinis cu tubul acustic. Cand colonia este nelinistita, ceea ce se detecteaza usor, se deschide stupul, semnele apar vizibile: in primul rand un miros greu emana din interior: spetezele superioare ale ramelor, cat si fagurii si chiar albinele sunt murdare din caua fecalelor albinelor bolnave.

Adeseori, peretii stupului si fundul sunt umezi si cu miros acru de mucegai. Intrucat aceste manifestari sunt asemanatoare cu cele ale bolii nosemoza si amibioza, apicultorul, inainte de a trimite probe la laborator, poate singur sa identifice in fata careia din cele trei boli se afla.

Se stie ca la diaree materiile fecale proaspete sunt apoase si de culoarea castanie; cand sunt mai vechi devin oarecum mai consistente.

Albinele au abdomenul balonat – iar cele moarte au un miros cadaveric. Petele de nosemoza sunt mai deschise la culoare si se preling in fasii lungi, iar cele de amibiaza sunt dese, marunte, de culoare galben deschis.

In primavara, la primul zbor de curatare, albinele iesind pe urdinis, nu-si mai retin fecalele ci le descarca fie pe scandura de zbor, fie pe peretele frontal al stupului.

Abdomenul, usor strans intre degete, ejecteaza departe rezidurile pungii rectale. Cauzele care provoaca diareea la albine, in afara de consumul mierii de mana, mai pot fi: boala nosemoza care este prezenta latent in stup si care intr-o iarna, in conditii grele pentru albine, ataca. Sucurile zaharate pot fi de asemenea o cauza, cele pe care albinele le culeg in toamna de pe fructele cazute din pomi.

Zgomotele prea dese si puternice produse iarna de ciocanitori sau soarecei; o circulatie activa si zgomotoasa de vehicule. Deschiderea brusca a stupului in zilele geroase, pot fi cauze.

O umiditate excesiva in stupi cand ei stau intr-un adapost impropriu are consecinte grave asupra albinelor. In astfel de situatii pastura se altereaza, iar mierea din faguri absorbind si ea umiditate, se dilueaza si incepe un proces de fermentare. Albinele consumant aceasta hrana alterata digestia nu se mai face normal si apare diareea.

Citeste si: Roitul albinelor: cum apare si cum il gestionam

Tratamentul diareei la albine

Masurile care se pot lua sunt urmatoarele. In primul rand urdinisul stupului sa fie larg deschis pe toata latimea lui, pentru a se elimina umiditatea din interior si mirosurile nocive; cu un carlig de sarma intors in unghi drept, se retrag toate albinele moarte de pe fund; in jgheabul ramei hranitor, se toarna miere calda de buna calitate.

Stupii trebuie scosi imediat din adapostul de iarna intr-o zi calda fara vand, la o temperatura de cel putin 14-15 grade Celsius, la umbra si asezati unii langa altii de-a lungul unei perete, care reflecta razele soarelui. Se vor deschide podisoarele, iar albinele vor zbura pentru a-si elimina intestinele. Cu acest prilej se introduce langa cuib un fagure cu miere de buna calitate.

Diareea la albine: Zborul fortat

Cand zborul de defecatie se face afara, iar zapada e inca mare – se vor intinde paie in fata stupilor, pe locul ales. Fortarea alinelor ca sa iasa la zbor se face astfel:

  • se pune peste cuibul complet descoperit o rama de lemn inalta de 5 cm, peste care se asaza un geam vopsit in negru sau in verde inchis, culori care atrag razele solare si incalzesc interiorul stupului.
  • atunci cand colonia ce sta in ghem de iarna, se desface singura, iar albinele ies in zbor de curatare.
  • dupa ce ele s-au linistit, daca este nevoie, se introduce langa ghem un fagure plin de miere capacita.

Pentru a combate efectele diareei, urmand sfatul cercetatorului Rozov, autorul a recomandat si un ceai de macris sau din frunze de coacaz indulcit cu miere. Rezultatele au fost foarte bune deoarece macrisul neutralizeaza fermentatiile intestinale, iar parazitul nosemozei nu suporta mediul acid.

Iata cum se poate realiza ceaiul de macris:

Se pun la fiert 2 kg frunze de macris la 10 litri de apa de rau sau din zapada topita si se strecoara dupa fierbere. Atunci i se adauga un volum egal de miere sau zahar. Se da albinelor cald.

Siroul se toarna in celulele goale ale unui fagure, care se asaza chiar langa ghem.

De asemenea, nu trebuie uitata si dezinfectarea fagurilor care au mai multe pete de diaree. In general acest lucru se face in primavara cand este putin mai cald.

Sursa: ABC Apicol, Constantin I. hristea si L.S. Padurean.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.