Fagurii, facuti din ceara, au celule hexagonale, cu un diametru de 5,27 – 5,37 mm asezate simetric, sprijinite unele pe altele intr-o arhitectura economica.
In celulele acestor faguri albinele isi cresc puietul si depoziteaza hrana necesara, adica mierea si pastura. De asemenea, suprafat fagurilor este ocupata in cea mai mare parte, vara, de intreaga colonie, iar albinele iarna stau obisnuit pe fagurii din mijlocul cuibului, stranse in ghem.
Majoritatea celulelor din faguri sunt destinate oualor de albine lucratoare pe care le depune matca. Masura celulelor depinde de specia de albine: celulele speciei Apis mellifica sunt de la 5,5 mm pana la 5,42 mm. Adancimea celulelor este de 11-12 mm – avand peretii grosi de 0,3 mm. Deci fiecare celula de albina lucratoare are o capacitate de 0,2 cm cubi in medie.
Cand albinele cladesc faguri naturali, intre celule se observa si cateva care nu au o forma perfect hexagonala; unele dintre ele fiind chiar pentagonale; acestea sunt asa-zisele celule de trecere, adica celule intermediare.
Cand fagurii se invechesc, iar in ei au crescut prea multe generatii de puiet, forma celulelor la suprafata pare a fi cilindrica; acestea se datoreaza gulerului sau mansonului prea ingrosat de ceara cu propolis, cu care albinele consolideaza partea superioara a fiecarei celule.
Cand albinele unui roi natural incep sa cladeasca intr-un spatiu liber fara a fi indrumate de fagurii artificiali, ele pornesc din mijloc o data pe 4-5 faguri paraleli, dupa puterea coloniei si dupa numarul de albine tinere, lasand intre faguri un spatiu liber de 10-11 mm.
Prin aceste intervale ele circula in stup, preschimba aerul necesar pentru colonie si puiet, iar in timpul rece, albinele se pot aduna in spatiile dintre faguri, stand stranse in ghem.
Pe masura ce numarul fagurilor creste, albinele roiului prelungesc in jos si in lateral pe cei initial claditi, trecand apoi la cei din imediata vecinatatea, dar aceasta numai daca afara gasesc cules bun. Cand acest cules este activ si roiul este puternic, in cateva zile albinele pot completa cu faguri un stup intreg.
Pozitia naturala a fagurilor in stup este cea verticala si paralela. Obisnuit pozitia intregului lot de faguri fata de urdinis este perpendiculara pe aceasta deschidere, pentru ca in felul acesta schimbul de aer intre intervalele fagurilor se poate face mai activi.
Cladirea fagurilor de catre albine
Observand prin geamul unui stup de observatie o mica colonie ce nu are decat un spatiu pentru un singur fagure, se vede ca pe letisorul superior al ramei de care stau prinse un numar de albine in forma de partea, apar primele temelii ale viitorului fagure.
Sunt solzisorii de ceara, produsi ai glandelor cerifere in urma unei intense hraniri cu miere si pastura. Consumul acesta bogat in hidrati de carbon, ridica temperatura corporala a fiecarei insecte in parte, deci a micului ciorchine.
Glandele cerifere incep sa secrete dupa o trecere de 15-18 ore de la o bogata hrana cu miere si pastura, iar inchegarea fagurilor apare dupa 24-25 de ore de la introducerea albinelor in noul lor stup.
Perdelele paralele au o distanta intre ele de 33-34 mm. Albinele se tin agatate in lanturi vii prinse cu ghearele de la picioare, stand nemiscate si asteptand sa apara in onglinzile cerifere primii solzisori. Fagurii naturali nu sunt inceputi in chip unitar, ci albinele fixeaza pe locul lor de asezare mici puncte, la anumite distante variate.
Pe masura ce timpul trece in jurul acestora jaloare apar fagurasii mici, pe aceeasi linie, pana cand ei se ating unii de ceilalti si formeaza temelia fiecarui fagure in parte.
Din timp in timp o lucratoare se desprinde si adauga un solzisor de ceara pe fagurele care se construieste.
Sus, pe locul unde fagurele este prins de plafonul scorburii sau de speteaza ramei – la stupul sistematic – celulele sunt neregulate, groase, cu mult material, caci acolo e temelia viitorului fagure.
Alte albine iau solzisorii lipiti provisoriu, ii framanta din nou cu mandibulele, incorporandu-le o secretie a glandelor mandibulare. Secretia se evapora imediat, iar sudura da o rezistenta deosebita fagurelui in constructie.
Albinele constructoare ii combina si ii intind, formand placute ceva mai mari, pe care le netezesc si le fixeaza la locul potrivit, dupa care pleaca. De indata, apar alte albine care incep sa schimbe pozitia placilor si solzisorilor pusi, le dau o anumita inclunare, lucreaza 1-2 minute, apoi pleaca si ele. La urma fagurele ramane cu forma lui definitiva, cu celule bine imbinate.
Fagurele artificial
Fagurele artificial este cladit altfel decat cel natural. O parte din albinele cerese si constructoare se raspandesc pe suprafata lui pentru ca prin caldura corpurilor sa produca acolo o temperatura de peste 30 de grade Celsius. Atunci el devine maleabil, iar albinele pot sa framante particulele lui, si sa le modeleze dupa dorinta.
Perdelele de albine legate in lanturile de trupuri vii, stau ca un paienjenis pe suprafata fagurelui artificial, formand legaturi intre albinele cerse si cele constructoare. Primele stau in nemiscare asteptand terminarea procesului de digestie si transformarea hranei in solzisori, pe cand secundele, lucreaza, adancesc celulele, le prelucreaza, iar cu prisosul de ceara de pe fundul gravat, incep sa inalte peretii laterali ai celulelor cam cu 3-6 mm.
Citeste si: Roitul albinelor: cum apare si cum il gestionam
In acest timp ceresele tinere pun la dispozitie alti solzisori cu care ele prelungesc acesti pereti inceput cu ceara de rezerva a fagurelui. Concomitent, exact pe partea opusa a fagurelui artificial, alta serie de albine lucreaza la el.
In felul acesta dupa 24-25 de ore de la asezarea roiului in stup, albinele pot cladi in intregime 2-3 faguri artificiali, bineinteles daca populatia este numeroase si celelalte conditii aratate mai sus sunt indeplinite.
Daca afara timpul este prielnic, iar albinele aduc mult nectar, culegatoarele nu mai asteapta ca cele ce cladesc sa termine forma intreaga a celulelor, ci chiar daca ele sunt cladite pe trei sferturi din inaltimea lor, incep sa depuna in celule mierea apoasa spre evaporarea surplusului de apa din ea.
Invechirea fagurilor
Acest lucru apare deoarece fagurii nu servesc doar la depozitarea mierii si a polenului, dar si la incubarea si cresterea puietului. Pe masura ce generatiile se succed, pe aceeasi masura capacitatea celulelor se tot micsoreaza din cauza depunerilor invelisurilor nimfale, ce raman aderente pe pereti iar fagurii devin mai grei.
Albumina din invelisurile nimfale se oxideaza, de descompune si se coloreaza inchis.
In afara de aceste neajunsuri fagurii vechi sunt mediul de predilectie pentru microbii unro boli grave ale puietului.
De asemenea, larvele de gaselnita consuma resturile organice aflate in fundul celulelor, care impreuna cu polenul constituie hrana lor. Regulile obligatorii apicole prescriu schimbarea din patru in patru ani a fagurilor din cuib si la 5-6 ani a celor din magazin.
