AcasăCerealeCultivarea ciupercii cu val – Stropharia

Cultivarea ciupercii cu val – Stropharia

Ciuperca cu val prezinta partea aeriana formata din palarie si picior. Palaria destul de robusta, asemanatoare ca forma unei manatarci, are culoarea cafenie cu nuante mai mult sau mai putin pronuntate. Diametrul palariei este de 6 – 10 cm, insa in multe cazuri, in special in valurile de recoltare din luna noiembrie, poate depasi 15-20 cm.

In stadiul tanar, pe suprafata cuticulei palariei sunt prezente mici proeminente, care pe masura ce ciuperca se maturizeaza raman sub forma unor scvame de culoare alba (solzi).

Lamele basidiale pe care se formeaza sporii se gasesc in partea inferioara a palariei, iar culoarea lor este gri-albastruie la ciupercile tinere si violeta la cele ajunge la maturitate, cand palaria este pe punctul de a se deschide.

Lamele basidiale sunt acoperite la exterior cu o membrana groasa sau val in forma de stea, care dupa deschiderea palariei se pastreaza multa vreme pe piciorul ciupercii, de unde a capatat denumirea de ciuperca cu val.

Piciorul ciupercii este puternic alungit, de regula usor curbat si de culoare alba.

Valoarea nutritiva a ciupercii cu val

Ca si celelalte specii de ciuperci cultivate, si ciuperca cu val are deosebite calitati gustative si nutritive, intrucat contine proteine, hidrati de carbon, saruri minerale si vitamine.

Astfel, ciupercile proaspete contin substante proteice, iar la cele uscate continutul in proteine creste de circa 10 ori. In ciuperca cu val se gaseste, in cantitatea ce mai mare, acidul nicotinic (vitamina PP 3,41 mg/ka).

Cultura ciupercii cu val in spatii semiadapostite

In rasadnite amplasate la suprafata solului sau ingropate, insamantarea se executa in perioada 15 mai – 1 iunie, iar in perioada de recoltare incepe toamna, respectiv de la 1 la 15 septembrie si tine pana la aparitia gerurilor.

In primavara, cultura se incepe si dureaza pana la instalarea temperaturilor ridicate, respetiv 15 mai – 15 iunie.

Pregatirea substratului nutritiv

Substratul nutritiv pentru cultura acestei ciuperci este formati numai din paie de grau, fiind de altfel considerat ca unul dintre cele mai simple substraturi nutritive pentru cultura ciupercilor.

Paiele de cereale (grau, orz, orez) trebuie sa se prezinte de culoare galbena, fara atac de mucegaiuri, nefermentate si cu o puternica rezistenta la rupere.

Daca paiele se prezinta innegrite, calitatea substratului nutritiv va fi mult diminuata, intrucat o parte din celuloza paielor a fost consumata de o serie de mucegaiuri instalate pe suprafata paiului.

Umezirea paielor constituie o lucrare obligatorie in pregatirea substratului nutritiv pentru ciuperca cu val.

Umezirea se poate realiza in doua feluri:

1 Asezarea paielor intr-o platforma cu inaltimea de 1,5 – 1,7 m se face in straturi succesive de cate 25 – 30 cm, care dupa o udare abundenta se vor presa la jumatate. Dupa 1-2 zile, gramada de paie se desface si se compteaza umiditatea, dupa care se reaseaza, avand grija ca si de data aceasta sa se execute tasarea puternica a fiecarui strat cu un dulap de lemn. Aceasta omogenizare se face de cel putin 2 ori.

2 Inmuierea paielor si tasarea lor intr-un bazin, cada, butoi, saci de plastic. In acest caz, timpul de inmuiere a paielor se va reduce la jumatate, fata de inmuierea in platforma.

Timpul de inmuiere a paielor nu va trebui sa fie prelungit, pentru a se evita pericolul intratii lor in fermentare si in final realizarea unui substrat nutritiv cu calitati scazute.

Verificarea gradului de imbibare a paielor se face prin strangerea lor intre degete: va trebui sa apara picaturi de apa, iar umiditatea sa fie de 70-72 %.

Cantitatea de paie necesara

Pentru cultura gospodareasca a ciupercii cu val (Stropharia) se vor folosi 15-20 kg paie/ m2 cultura. Astfel, daca se urmareste executarea a 20 m2 suprafata de cultura, vor fi necesare circa 400 kg paie sau 25-27 baloti de paie, care dupa desfacere vor trebui sa fie asezati intr-o platforma de imbibare cu dimensiunile: 2 m lungime x 1,5 m latime si 1 m inaltime.

Fara o udare abundenta si tasarea puternica a straturilor de paie nu se va putea face incadrarea in dimensiunile indicate.

Daca in gospodarie se urmareste executarea a numai 4 m2 cultura de ciuperci cu val, atunci cele 60-80 kg de paie se vor putea imbiba in bune conditii intr-un bazin, butoi, cada.

Cantitatea de paie va fi mai mare in cazul in care se urmareste ca substratul sa fie mai gros, iar perioada de recoltare sa se prelungeasca in primavara.

Asezarea straturilor de cultura

Pentru cultura ciupercii cu val sunt folosite rasadnite amplasate la suprafata solului sau ingropate, bordee sau spatii cu latimea de 1-1,2 m, lungimea de 4-6 m si adancimea de 30 – 40 cm. La suprafata solului, in acest caz, se asaza caramizi, pietre zidite, pentru a sustine un acoperis in panta.

Acoperisul se face fie din rame de rasadnite, fie din panouri formate din carton asfaltat sau folii din polietilina, intre care se vor pune paie, pentru a feri cultura de insolatie puternica din timpul verii.

Locul ales pentru cultura ciupercilor cu val va trebui sa fie in zone umbroase si de regula orientate spre nord.

Paiele umezite se asaza pe o folie de polietilina, care s-a plasat direct pe stratul de pamant al rasadnitei. Paiele se dispun cat mai uniform in straturi, care vor trebui sa fie cat mai bine tasate cu un dupal de lemn si in final sa aiba grosimea de 17-25 cm.

Insamantarea miceliului

Miceliul acestei ciuperci se produce in laboratoarele de specialitate, pe suport format din paie sau granulat pe boabe de cereale. Se foloseste mai mult miceliul produs pe suport de paie, intrucat nu este atacat de rozatoare.

Rola de miceliu se fragmenteaza in bucati cat o nuca repartizandu-se 400-500 g/m2.

Tehnica insamantarii este aceasta: la insamantarea in cuiburi, cu o mana se apasa, facandu-se o gropita in stratul de paie, iar cu cealalta mana se pune bucatica de miceliu la o adancime de 5-8 cm si apoise netezeste locul. Suprafata intregului strat din cultura se preseaza puternic dupa insamantare.

Se poate folosi si o alta metoda de insamantare a miceliului, denumita insamantarea prin amestecare.

Inainte de asezarea ultimului strat de paie, miceliul faramitat se imprastie uniform pe toata suprafata de cultura si se acopera cu un strat de paie gros de 5-8 cm. Imediat dupa insamantare, straturile trebuie acoperite cu ziare, care se vor umezi periodic pentru a mentine la suprafata straturilor umiditatea relativ ridicata (fara curenti de aer) si un continut ridicat de dioxid de carbon, conditii favorabile pentru impanzirea rapida a miceliului acestei ciuperci.

Impanzirea miceliului in substrat

In perioada de impanzire, cultura va trebui sa fie aparata de ploaie si radiatiile directe ale soarelui. De asemenea, suprafata straturilor va fi mentinuta in permanenta umezita prin udarea periodica a hratiei cu care s-a acoperit.

La o temperatura mai mica de 20 grade Celsius, impanzirea miceliului este mult intarziata, iar la o temperatura de peste 30 grade Celsius, miceliul ciupercii cu val piere. Aceasta situatie se poata intalni in cazul in care se decaleaza insamantarea (in luna iulie).

Miceliul este sensibil la variatiile de temperatura zi noapte si pentru ca acesyea sa fie cat mai mici se va realiza o izolare termica a straturilor de cultura prin asternerea de paie, rogojini, ciceni.

Acoperirea straturilor

Dupa impanzirea cu miceliu a substratului de paie, straturile vor trebui sa fie acoperite cu un strat de amestec, care va servi ca suport pentru formarea ciupercilor, precum si pentru mentinerea umiditatii in interiorul straturilor de cultura.

Pentru acoperire se foloseste un amestec format din:

– pamant de telina 2 p + nisip de rau 1 p sau

– pamant de telina 1p + turba 1 p + nisip de rau 1 p

Amestecul de acoperire se pregateste cu 7-10 zile inainte de folosirea lui, cu scopul de a fi dezinfectat cu formalina, folosind 1,5 – 2 l /m3, amestecul fiind in aceasta perioada acoperit cu o folie de polietilina, pentru a permite ca vaporii de aldehida formica sa actioneze.

Nu se foloseste calciu.

Aestecul de acoperire se asaza pe suprafata substratului impanzit pe o grosime de 4-5 cm. Apoi se taseaza usor cu o drisa din lemn.

Ca lucrari ulterioare, pe strat se vor aplica stropiri periodice cu apa, eventual cu pompa cu presiune. La circa 2 saptamani de la acoperire se face aerisirea spatiului de cultura.

Recoltarea ciupercii cu val

Odata cu scaderea temperaturii in mediul extern, dupa 1 septembrie, incepe perioada de recoltare, respectiv dupa circa 3 luni de la insamantare si 2 luni de la acoperire.

Ciupercile cu val, spre deosebire de ciupecile Psalliota, se culeg numai cand ajung la maturitate completa, cand valul se rupe, insa palaria isi pastreaza forma caracteristica de clopot. Ciupercile aparute solitat se recolteaza prin rasucire, iar cele in buchete prin desprindere.

Lamele basidiale ale ciupercii in perioada de recoltare trebuie sa fie de culoare bruna, insa nu neagra. Dupa cules, ciupercile cu val se pot pastra la temperaturi de 2-3 grade Celsius pana la 3 zile, in pungi de polietilina.

In timpul iernii culturile din rasadnite trebuie ferite de inghet prin acoperirea cu pate. Substratul uzat se poate folosi ca ingrasamant natural pentru legume.

Daca apreciati acest articol, va invitam sa urmariti pagina noastra de Facebook:

Va invitam sa urmariti CultivaProfitabil si pe Google News.

Antonio Zaharia
Antonio Zaharia
Pasionat de agricultura si mai ales de consecventa fermierilor de lucra si de a pune pe masa hrana, chiar si in cele mai dificile conditii. Documentam articolele noastre cu agricultori, pomicultori si chiar cu oameni de stiinta din cadrul facultatilor de Agronomie.
Articole recomandate

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandari pentru tine