Categorii
Culturi profitabile

Cornul, cultura care salveaza solurile secetoase si putin fertile

Cornul este o planta care iubeste lumina si caldura, insa cea mai importanta caracteristica a ei este rezistenta la perioadele secetoase lungi si lipsa pretentiilor fata de un sol fertil. Astfel, are capacitatea sa valorifice bine solurile slabe, pe o varietate de terenuri.

Pentru cei care nu stiu exact ce sunt coarnele / coarne, acestea sunt niste fructe rosii, micute, care au circa 1,5 cm lungime. Din ele se pot prepara numeroase produse, insa cele mai apreciate sunt siropurile si dulceturile. Uneori se prepara si lichioar din coarne.

Soiul de corn pe care il regasim cel mai frecvent in Romania se numeste Bordo. Acesta este un pom cu vigoare buna, care atinge in general o inaltime de peste trei metri. Fructifica pe la jumatatea lunii august. In ce priveste fructele, acestea sunt mari, de circa 2,50 grame. Randamentul pulpei este de circa 48%.

Cultura cornului: cerinte necesare

Am precizat faptul ca aceasta specie, cornul, are pretentii foarte reduse in ceea ce priveste solul, prin urmare poate fi o alternativa demna de luat in seama fata de alte culturi mai pretentioase. Exista insa cateva aspecte pe care trebuie totusi sa le asiguram si cornului.

De exemplu, se recomanda ca terenul pe care va avea loc infiintarea culturii sa fie ferit de vanturi si curenti, deoarece acestea pot afecta dezvoltarea copacului corn.

Un alt aspect este legat si de teren care e bine a fie plan sau intr-o panta de maxim 15-16%. Cele mai bune expozitii ale terenului sunt cele sudice, sud-vestice si sud-estice.

La infiintarea culturii de corn este bine ca randurile pe care le formam sa fie mai mici ca lungime de 220-230 m.

Cornul: pregatirea terenului

Pentru a se infiinta o plantatia de corn este necesar sa se realizeze urmatoarele lucrari. In primul rand ca terenul sa se elibereze de culturile anterioare, apoi sa se realizeze o aratura adanca la circa 25 cm.

Ulterior putem vorbi de pichetarea terenului care se va face dupa urmatoarea schema: 4 m intre randuri si 3 metri intre plante. Astfel ajungem la o densitate medie de 1.100 plante pe hectar.

Este bine sa plantam doar material saditor care a fost obtinut prin altoire pe portaltoi de corn cu vigoare mica.

Cornul: taierile de formare

Cornul poate fi condus sub forma de tufa, cu un trunchi inalt sau pitic. In plantatiile extensive, o forma des utilizata este cea de tufa aplatizata, mai ales pe terenurile in panta unde cornul are capacitatea deosebita de a fixa solul.

Pe de alta parte, conducerea sub forma de trunchi inalt (0,70- 0,80 m) se realizeaza in plantatiile comerciale, ulterior nemaifiind nevoie de interventii. Ca distante de plantare se pot folosi cele prezentate anterior, conform informatiilor din Ghidul „Pomi, arbusti fructiferi, capsun – Ghid tehnic si economic”.

Epoca optima de plantare este toamna, in primele doua saptamani din noimebrie. In cazul in care plantarea de toamna nu este posibila se poate realiza si primavara, imediat dupa ce solul poate sa fie lucrat. Trebuie tinut cont ca in ceea ce priveste cultura cornului aceasta porneste in vegetatie foarte devreme.

Se recomanda la plantare si o fertilizare minima de 5 kg de mranita, 40 grame de superfosfat si 30 grame de sare potasica, pe care le vom pune la fiecare groapa.

Taierile de formare si rodire incep imediat dupa plantare, astfel pentru forma de conducere cu trunchi inalt, se alege o tulpina dreapta la care se taie scurt la cep cresterile laterale. In primul an de la plantare se inlatura toti drajonii de la baza plantei, iar o parte din cei ce cresc pe ax se inlatura, restul se ciupesc la 2-3 frunze pana la inaltimea de 70-90 cm. In anul al doilea in timpul primaverii si verii se proiecteaza coroana din lastarii care s-au dezvoltat anul anterior la inaltimea de 1,10-1,20m se vor alege 2-3 ramuri care vor reprezenta scheletul coroanei.

In primavara celui de-al treilea an, din cele trei ramuri distantate la 10-15 cm intre ele se scurteaza cu 1/3 din lungimea lor iar axul se limiteaza la 35-40 cm, celelalte cresteri se taie la inel. In anul patru de la plantare din noile cresteri se mai aleg inca 4-5 ramuri de ordinul I, ce trebuie sa imbrace axul cat mai uniform. Prelungirea axului se elimina. In urmatorii ani ramurile de semischelet ce apar pe ramurile de ordinul I se raresc la 30 cm, apoi se mai inlatura doar ramurile ce apar direct din ax sau pe ramurile de schelet.

Pentru a obtine tufa inca de la plantare se taie scurt astfel ca din lastarii ce apar la baza coletului se inlatura, astfel incat se aleg 4 ramuri pozitionate simetric in primavara anului II de la plantare. In anii urmatori fiecare tulpina se trateaza ca o singura planta, astfel incat sa se evite indesirea in exces a ramurilor.

Tehnologii de intretinere a plantatiilor dupa intrarea pe rod

Incepand cu anul 4 de la plantare, solul pe rand se mulceste cu fan sau paie, iar intre randuri se mentine inierbat cu ierburi perene, de preferat ar fi trifoiul alb care, se coseste de 3-4 ori in timpul vegetatiei, iar fanul rezultat se foloseste ca mulci de-a lungul randului. Dupa 2-3 ani mulciul se reinnoieste, aplicand o sapa mare pentru incorporarea in sol al mulciului vechi deja putrezit, dupa care se asterne alt strat de mulci de 15-20 cm grosime.

La intervale de 3 ani, se aplica o fertilizare de toamna cu gunoi de grajd semidescompus in doza de 3-4 kg / planta, 40g /planta superfosfat, 20g/planta sare potasica.

coarne, cornul, fructe, cultura
coarne, cornul, fructe, cultura

Taierea de rodire propriu-zisa la corn se practica tarziu comparativ cu celelalte specii pomicole, abia cand cresterea vegetativa scade in intensitate. Aceasta este usor de executat deoarece cornul diferentiaza muguri de rod, care sunt usor de identificat, pe toate categoriile de ramuri in afara celor de 1 an. Si la aceasta specie apare fenomenul de periodicitate de rodire, iar pentru al evita este absolut necesara repartizarea uniforma a rodului prin indepartarea unor formatiuni fructifere. In momentul in care cresterile vegetative sunt din ce in ce mai mici se fac taieri de intinerire in lemn de 3-5 ani.

Principalele boli si daunatori

Bolile cornului:

  • Putrezirea coletului – Phytophthora cactorum (Leb. Et. Cohn) Schröet
  • Putregaiul radacinilor – Phytophthora cinamomi ;
  • Patarile frunzelor – Septoria spp. si Cercospora cornicola ;
  • Fainarile – Oidium spp.

Daunatorii cornului:

  • Paduchele testos – Eulecanium cerasorum;
  • Sfredelitorul lastarilor – Synanthedon apiformis (Sesia apiformis)

Recoltarea fructelor

Fructele de corn se matureaza esalonat incepand din luna august pana in octombrie si se recolteaza cu mana sau prin scuturare pe prelate. Fructele de corn se pot recolta si cu putin inainte de maturarea deplina, atunci cand fructele sunt ferme cu aspect lucios, si se pot pastra in depozite frigorifice la 4ºC .

Consumul coarnelor in stare proaspata este limitat de gustul astringent si acrisor al fructelor, de aceea ele se prelucreaza sub forma de dulceata, compot, marmelada, peltea, lichior, etc.

Proprietatile si beneficiile coarnelor (fructele cornului)

Chiar daca nu sunt foarte cunoscute la noi, fructele cornului au beneficii deosebite pentru organism. In primul rand, acestea sunt diuretice, tonice si au calitati antiinflamatoare si antibacteriene. De asemenea, aceste fructe contin o cantatie mare de vitamina C, chiar mai mare decat lamaile de exemplu.

Ca si gust, coarnele sunt dulce-acrisoare. Mai au un beneficiu important asupra organismului, fiind recomandate celor care sufera de diabet, deoarece reduc nivelul de zahar din sange. De asemenea, ajuta la ameliorarea si tratarea crampelor, anumitor afectiuni ale ficatelor, enterocolitelor si asupra unor boli gastro-intenstinale. Bineinteles, se recomanda un consum moderat.

Cuvinte cheie: coarne, cultura cornului, corn copac, corn pom

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.