Cartoful chinezesc sau yam, cum i se spune in limba Confucius, este o alta leguma pe care cercetatorii romani au reusit sa o aclimatizeze cu succes la Buzau. Reusita este una valoroasa deoarece acest cartof are un potential mare pentru agricultorii de la noi.
Cartoful chinezesc, ce creste pana la 1 m, este dulce, cu o usoara aroma de scortisoara si are frunze si tuberculi aerieni care sunt si ei comestibili. Tuberculul este amidonos, devenind mai moale cand este taiat sau razuit.
Atunci cand sunt manevrati cartofii chinezesti este bine sa avem manusi, deoarece coaja poate provoca usoare iritatii ale pielii – la unele persoane.
Exigente agro-pedo-climatice pentru cartoful chinezesc
Este o specie rustica, ce are o vechie de aproape 3.000 ani, asadar perfect adaptata la zonele temperate din Asia. Prefera soluri profunde, usoare, care nu retin apa, in care se pot dezvolta tuberculii voluminosi.
Nu se recomanda soluri argiloase, compacte. Are nevoie de irigatie, daca este seceta. Se poate cultiva atat in spatii protejate, precum si in camp, in sistem palisat. Are o rezistenta buna la boli si daunatori.
Cand se infiinteaza o astfel de cultura
Plantarea la locul definitiv se realizeaza la sfarsitul lunii aprilie, inceput de mai.
Chiar daca exista riscul ca primii lastari sa fie distrusi de brume tarzii, productia de cartofi nu are de suferit, planta avand o capacitate mare de revenire.
Plantarea cartofului chinezesc
Se vor realiza niste santuri mici, cu o adancime de 10-15 cm, pe brazde inaltate, cu un rand pe brazda si cu spaliere de sustinere cu inaltimea la sarma de 1,4 – 1,6 cm.
Distantele recomandate intre plante pe rand: 40-45 cm. Densitatea va ajunge la 16-18 mii de plante la hectar.
Lucrari necesare de intretinere
Este foarte important sa sustineti planta pe tutori, deoarece tulpina este incarcata si se va raspandi precum o liana. O inaltime minima pentru spalieri ar fi de 1,5 m.
Se recomanda irigarea prin aspersie, mai ales in verile secetoase.
Din punct de vedere al bolilor, cartoful chinezesc nu necesita tratamente chimice. Totusi, combaterea buruienilor este obligatorie, o data cu afanarea solului, de 2 – 3 ori pe an.
Recoltarea
Tuberculii se vor recolta manual tarziu in toamna, dupa ce mai toate frunzele au cazut. Potentialul de productie atinge 40 de tone la hectar.
Se pot pune in depozite frigorifice bine aerisite pentru a se pastra la temperaturi de 1 – 10 grade Celsius.
Soiuri cultivate si material saditor
In zona asiatica regasim doua dintre cele mai populare soiuri de cartof chinezesc si anume Nagimo (Japonia) si Choimo, in China.
Multiplicarea se face prin fragmente de rizom, care se realizeaza direct in camp. Din tubero-bulbili se pot realiza si rasaduri incepand cu luna martie.
Origine
Originea cartofului chinezesc este clara, si anume din Asia. In Europa el a fost adus in jurul anului 1842, in Franta, incercand sa inlocuiasca cartoful distrus ca urmare a manei. Cercetatorii de la Statiunea Legumicola din Buzau au reusit aclimatizarea lui in Romania.
In engleza i se spune Chinese yam sau in franceza Igname de Chine.
