Alunul plantare si intretinere – iata o cautare tot mai deasa in randul pomicultorilor romani, care isi doresc sa infiinteze plantatii moderne de acest tip. Pentru a reusi insa, este nevoie de atentie maxima la plantare, precum si la lucrarile ulterioare de intretinere.
Pentru cei care doresc sa planteze alun acestia trebuie sa stie ca relieful cel mai favorabil culturii este cel cu teren plan sau chiar usor in panta. Solurile bogate in argila nu sunt recomandate. Cele mai bune soluri sunt cele lutoase, luto-nisipoase, precum si cele aluvionare, avand un pH cuprins intre 6 si 7,8.
Si temperatura este un factor important pentru aceasta cultura. Chiar daca este usor mai putin pretentios decat nucul, alunul are totusi nevoie de 10-24 grade Celsius, iar valorile minime la care rezista, in perioada de rapus, ajung si la -25 de grade. Insa, daca apare un ger usor (-10 grade Celsius) in timpul umflarii mugurilor, alunul sufera pagube.
Alunul plantare si intretinere: cum infiintam cultura
Un prim aspect de luat in calcul la infiintarea unei culturi este ca radacinile alunului sunt foarte sensibile la contactul cu aerul, deshidratandu-se foarte repede. De aceea, la transport se recomanda ca sistemul radicular sa fie introdus in saci de plastic cu turba sau rumegus umed. Doar la plantarea propriu-zisa se vor scoate din saci.
Pregatirea terenului pentru a infiinta o plantatie de alun consta in urmatoarele lucrari:
- delimitarea terenului si marcarea aliniamentului gardului de protectie;
- defrisarea vegetatiei lemnoase sau a ierburilor de pe teren;
- modelarea portiunilor de teren care favorizeaza acumularea de apa;
- aplicarea pesticidelor cu rol in combaterea bolilor si daunatorilor;
- fertilizarea cu gunoi de grajd (40-60 tone/ha) si/sau cu P (100 kg/ha) si K (80 kg/ha) pe toata suprafata terenului;
- mobilizarea solului la adancimea de 50-60 cm prin lucrari de desfundare sau scarificare;
- aratura (30-35 cm) si nivelare usoara;
- discuirea pe doua directii inainte de plantare.
Din punct de vedere al gropilor, daca vorbim de alunul plantare si intretinere, acestea se vor face la 5 x 3 m. Dimensiunea gropilor va fi de 0,6 x 0,6 x0,6 m. Pentru fiecare groapa se va pune 20 kg de gunoi de grajd.
Intretinerea si taierile necesare la alun
Este un arbust care creste pana la o inaltime de 4-5 metri. Creste sub forma de tufa cu tulpini drepte si putin ramnificate si cu o capacitate puternica de drajonare. Este o planta unisexuat monoica (adica florile mascule cat si cele femele se dezvolta de pe aceeasi planta). Florile mascule sunt grupate si se numesc amenti. Florile femele se formeaza din mugurii axiali sau mugurul terminal al ramurilor anuale.
Se lasa 3-4 lastari bine dezvoltati pe materialul saditor proaspat plantat. Acestea, in functie de puterea lor de crestere, se reduc la 20-30 cm. In cazul tufelor viguroase se face o taiere mai slaba, la tufele mai putin dezvoltate interventia fiind mai puternica.
Alunul plantare si intretinere: motive pentru o productie slaba
Dezvoltarea si productia slaba pot surveni in urma neglijarii tufei. Aceasta se degradeaza in cativa ani, formand tot mai multi lastari salbatici. Un alt motiv poate fi lipsa polenizarii. Pentru o polenizare buna se recomanda ca soiurile de alun sa fie plantate in amestec (2-3 soiuri), polenizarea fiind anemofila.
Lucrarile de taiere se aplica cu regularitate, anual, pana la intrarea pe rod. In anul al doilea, al treilea si chiar in al patrulea, pentru o ramnificare corecta si garnisire cu ramuri de rod se executa scurtari (se reduc la jumatate) asupra ramurilor de schelet.
Pe tufa se formeaza 6-8 ramuri de schelet. Sunt importante iluminarea si aerisirea corect efectuate la coroana.
Citeste si: Taieri la zmeur: cum sa avem tulpini productive
Cand tufele intra in perioada de declin, taierile de reintinerire sunt indicate in scopul reactivarii vegetatiei, ceea ce le permite sa fructifice in continuare. Tot legat de subiectul nostru, alunul plantare si intretinere, trebuie amintit faptul ca unele ramuri se inlocuiesc dupa 8-10 ani, deoarece imbatranesc si le scade capacitatea de productie.
Tufa intrata pe rod poate sa suporte taieri de fructificare care constau in reducerea regulata a lastarilor formati pe sarpante si subsarpante. Astfel, se impulsioneaza dezvoltarea ramurilor laterale, a formatiunilor de fructificare. Daca se realizeaza regulat taierile de fructificare se vor face si cele de rarire, deoarece in urma acestora tufa se indeasa.
Chiar daca sunt omise taieril de fructificare, cele de rarire a coroanei se executa neaparat o data la doi, trei ani. Acestea se concretizeaza prin indepartarea drajonilor, a crengilor uscate, a crengilor concrescute si viguroase din interiorul coroanei. Ramurile si crengile imbatranite se intineresc prin scurtarea lor la jumatate.
Surplusul de drajoni
De asemenea, este foarte important de precizat, in legatura cu alunul plantare si intretinere, ca indepartarea surplusului de drajoni este deosebit de importanta, mai ales in primii patru sau cinci ani. Ulterior, se pot pastra la nevoire, fiind materia prima pentru intinerirea coroanei.
Interventia are loc prin indepartarea de la inel inainte ca drajonii sa ajunga la 15-20 cm. Cu aceasta ocazie se elimina si mugurii existenti pe trunchi. Aceasta operatiune se poate face de mai mult ori pe an, 2-3 ori, atunci cand este nevoie.
